Analiza geodemografică Marea Britanie - Sudan în perioada 1990 - 2050

Introducere

Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord – este situat în vecinătatea coastei de nord-vest a continentului European. Este compus din patru țări: Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord, dar și din mai multe teritorii dependente. Capitala sa este orașul Londra. Regatul Unit de acum s-a constituit în jurul regatelor independente ale Angliei și Scoției, ambele existentând încă din secolul al X-lea. Țara Galilor face parte din Regatul englez începând cu 1535. Prin Legea Uniunii din 1707, Anglia și Scoția se unesc de drept sub un singur monarh, formând Regatul Marii Britanii; cele două regate fuseseră conduse de același monarh încă din 1603.

Unităţi administrative: Anglia (Regat), Scoţia (Regat), Ţara Galilor (Principat), Irlanda de Nord (Provincie). Capitala: Londra (7.517.700 locuitori). Principalele oraşe: Londra (capitala Angliei), Edinburgh (capitala Scoţiei), Cardiff (capitala Ţării Galilor), Belfast (capitala Irlandei de Nord).

Marea Britanie este mărginită de Oceanul Atlantic şi mările adiacente acestuia - Marea Nordului, Canalul Mânecii, Marea Celtică şi Marea Irlandei. În insula Irlanda, provincia Irlanda de Nord are o graniţă terestră cu Republica Irlanda.

Populaţia din Marea Britanie este de 60,2 milioane locuitori (a 20-a populaţie ca mărime din lume). Suprafaţa este 244.820 km2.

Marea Britanie este o monarhie constituţională, puterea executivă fiind exercitată, în numele monarhului, de prim ministru şi alţi membri ai cabinetului, care conduc departamente (ministere). Deşi Marea Britanie nu are o limbă oficială, limba predominantă este engleza.

Sudan are o suprafaţă de 2.505.810 km2 , fiind cea mai întinsă ţară de pe continent şi pe poziţia 10 în lume. Cu cât se înaintează spre sud, cu atât vegetația este mai săracă. La sud, în depresiunea Nilului Alb, se întind pădurile tropicale și marea mlaștină Sudd. La granița cu Egiptul, în nordul Sudanului, pe ambele maluri ale Nilului se află deșerturi în continuă expansiune. Conform referendumului din ianuarie 2011, acceptat de președintele Sudanului, Sudanul de Sud s-a desprins și a devenit țară independentă pe 9 iulie 2011.

Sudanul a fost afectat de razboaie civile violente aproape jumatate de secol, însă în afara zonelor de conflict Sudan este în general o destinație turistică sigură, vizitatorii fiind primiți cu prietenie și căldură. Zona de sud a cunoscut doar 10 ani de pace de la câştigarea independenţei în 1956, astfel încât regiunea nu a beneficiat de sprijin financiar, nu are o infrastructură dezvoltată, au avut loc atât distrugeri massive cât şi dislocări de populaţie. Economia în această zonă este una de subzistenţă, predominant agrară.

Sudanul este o ţară săracă, 17% din populaţie trăind în medie cu mai puțin de 1,25 dolari pe zi. Cel mai important sector al economiei este agricultura, sector în care lucrează 80% din populaţie şi care contribuie cu 39% la PIB. Cel mai dinamic sector economic este reprezintat de exportul de petrol, început în 1999. Producţia actuală este de 520.000 de barili pe zi, cel mai mare partener comercial fiind China.

La recensământul din 1993 populaţia Sudanului era de 25 de milioane de locuitori. ONU estima în 2006 o populaţie de 37 de milioane de locuitori. La această populaţie se adaugă şi un număr ridicat de refugiaţi din ţările vecine. Locuitorii Sudanului sunt împărţiți în 597 de triburi care vorbesc peste 400 de limbi şi dialecte diferite. Aceste triburi se grupează în două unităţi culturale mari: arabii de religie musulmană din partea nordică a ţării şi non-arabii de religie creştină şi animistă din sudul ţării. 70% din populaţie este de religie musulmană, 25% sunt adepţi ai animismului, iar 5% sunt creştini. Limbile oficiale sunt limba arabă şi limba engleză.

Cuprinsul

1. Dinamica numărului de locuitori

Cu ajutorul graficului putem observa o diferență destul de mare între cele două state. Această diferență pernește de la numărul de locuitori pe care îl avea fiecare stat în anul 1950, fiind accentuată pe parcurs de creșterea foarte mare a numărului de locuitori din Sudan, spre deosebire de Marea Britanie, care este relativ constantă. Diferența culminează cu atingerea maximului din 2050 – când Sudanul se preconizează că va ajunge la aproximativ 90 milioane de locuitori, spre deosebire de Marea Britanie care nu prezintă o creștere la fel de accentuată, depășind cu puțin 70 de milioane.

Grafic 1. Dinamica numărului de locuitori 1950-2050 (mii)

Tendința în cazul celor două țări este de creștere a populației, însă analizând mai profund, obsrvăm diferențele culturale, economice și cele cețin de educație dintre Marea Britanie și Sudan. Sudanul, care este o țară mult mai puțin dezvoltată decât Marea Britanie deține o creștere semnificativă a populației în comparație cu aceasta din urmă.

Sudanul pornește în anul 1950 de la o populație de aproape 10 milioane de locuitori și prezintă o creștere destul de constantă până în anul 2050. În prezent, populația totală este de aproximativ 45 milioane.

Marea Britanie pornește de la puțin peste 50 milioane de locuitori, urmând un trend relativ ascendent, până în anul 2007 crescând cu numai 10 milioane locuitori,comparativ cu Sudanul care la acea dată avea deja o creștere de 30 milioane. În prezent,populația Marii Britanii se ridică la 63 milioane locuitori, care urmează a crește, conform graficului, până la aproximativ 70 milioane în anul 2050.