Management Industrial

Capitolul 1

Fundamentele teoretice ale managementului firmei.

1.1 Definirea ştiinţei managementului

Managementul, ca ştiinţă, s-a cristalizat relativ recent prin eforturile depuse de un număr mare de specialişti din întreaga lume, ca răspuns la necesităţile stringente ale practicii sociale.

Managementul întreprinderii este abordat din mai multe puncte de vedere, care, adesea, se deosebesc substaţial între ele.

În lucrările de management nord-americane, cele mai răspândite sunt definiţiile de ordin pragmatic ale managementului, de pe poziţia managerului. De exemplu: se defineşte managementul ca fiind „procesul de coordonare a resurselor umane, informaţionale, fizice şi financiare, în vederea realizării scopurilor organizaţiei”.

În publicaţia „LAROUSE”, managementul este definit ca:”ştiinţa tehnicilor de conducere şi gestionare a întreprinderii”.

La noi în ţară, colectivul condus de profesorul universitar Ovid Niculescu consideră că:”managementul firmei rezidă în studierea proceselor şi relaţiilor de management din cadrul lor, în vederea descoperirii legităţilor şi princiilor care le guvernează, a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici şi modalităţi de conducere, de natură să asigure ridicarea eficienţei economice”.

Elementele specifice ştiinţei managemetului sunt:

- procesele;

- relaţiile de management.

Esenţa ştiinţei managementului o reprezintă studiul relaţiilor şi proceselor de management, care au o serie de trăsături particulare.

Caracteristic ştiinţei managementului întreprinderii este situarea, în cadrul investigaţiilor sale, a omului în toată complexitatea sa, ca subiect şi ca obiect al managementului, prin prisma obiectivelor ce-i revin, în strânsă interdependenţă cu obiectivele, resursele şi mijloacele sistemelor în care este intregrat. Efectul acestei abordări îl constituie analiza multilaterală a relaţiilor şi proceselor de management.

Managementul firmei reprezintă o componentă a ştiinţei managementului, cea mai dezvoltată, cea mai cunoscută şi, în condiţiile economiei de piaţă, cea mai importantă (peste jumătate din literatura mondială de management este consacrată întreprinderii sau firmei). Această situţie se explică, în principal, prin două cauze:

a) firma este agentul economic de bază al fiecărei economii, principalul generator de valoare de întrebuinţare. În carul ei îşi desfăşoară activitatea majoritatea populaţiei ocupate în fiecare ţară, indiferent de nivelul său de dezvoltare. De aici rezultă importanţa deosebită şi implicaţiile ecomonice, sociale şi politice, multiple ale managementului firmei;

b) primele cristaliări ale ştiiţei managementului au avut ca obiect firma, întreprinderea, care în continuare s-a manifestat ca unul din terenurile cele mai fertile ale inovării pe planul teoriei şi practicii managementului.