Aurul negru și importanța acestuia în dezvoltarea țărilor Maghrebului

Aurul negru si importanta acestuia in dezvoltarea tarilor Maghrebului

Petrolul sau titeiul in mod justificat numit si "aurul negru", pentru calitatile sale ca si pentru avantajele ce rezulta din prelucrarea lui s-a numarat printr-o "continuitate remarcabila" in ce priveste utilizarea lui in cursul istoriei, "aparand pretutindeni, universal si multiplu, etern si misterios". Neindoielnic, petrolul nu a fost dintotdeauna la fel de ravnit si apreciat, ci de-abia in ultimii 100 de ani, s-a impus ca un produs extrem de cautat, ca un element al solului indispensabil bunei desfasurari a vietii economice moderne si ca un important factor al politicii internationale, promovând, in consecinta dese si internationale conflicte diplomatice, economice si chiar militare.

Pe plan mondial adevarata problema a petrolului s-a ivit la sfarsitul secolului al XIX-lea si la inceputul secolului nostru, adica atunci cand s-a trecut la utilizarea pe scara tot mai larga a derivatelor obtinute din "aurul negru".

In anul 1900 aurul negru asigura mai putin de 4% din nevoile de energie ale întregii lumi. Azi, petrolul acopera 40% din aceste nevoi. În ciuda unei scaderi a consumului, lumea arde inca, in fiecare an, aproape 3 miliarde tone de produse petroliere, jumatate din acestea fiind furnizate doar de 8 companii.

In Africa de Nord sectorul petrolier a fost un magnet pentru investitii intensive in ultimul deceniu, o tendinta care va continua probabil si in viitorul apropiat. In timp ce o mare parte din investitii a fost focalizata pe exploatare si productie, astfel tari din Africa de Nord se axeaza pe construirea de rafinarii proprii pentru a sustine targhetul de export.

Cu toate acestea, chiar daca regiunea a tras masive investitii petroliere, se confrunta cu probleme de securitate. Insa este putin probabil sa afecteze operatiunile legate de petrol.

Distribuţia geografica a principalelor resurse petroliere

Alaturi de Islam, petrolul (prin economiile de renta) este al doilea element care confera o structura unitara Africii de Nord. Tensiunile confesionale, miza energetica a petrolului si urmarile existentei imperiilor coloniale explică in buna masura geopolitica acestui ansamblu de state pe scena lumii.

In prezent, Africa si Extremul Orient, alaturi de Oceania asigura aproximativ cate 10% din productia petroliera mondiala.

Africa are o pondere de 7,2% din rezervele mondiale de petrol, dar in cadrul acestei ponderi rolul decisive revine Libiei, care detine aproximativ 1/3 din aceste rezerve, precum si altor state precum ar fi Algeria si Marocul.

Maghrebul apare ca fiind usor avantajat, in privinta petrolului fata de Africa de Vest, cealalta zona bogata in hidrocarburi a continentului, principala regiune, in ce priveste investitiile externe in domeniul petrolier. Dar, marele avantaj istoric al Maghrebului este acela de a se gasi de partea cealalta a Saharei, fiind astfel intr-o proportie mult mai mare in conexiune economica cu Europa, decat cu celelalte tari de pe propriul continent.

Principalul stat petrolier al regiunii este Libia, cu un volum estimat al rezervelor dovedite de 39,126 miliarde de barili, la nivelul anului 2006, urmează Algeria cu 11, 350 miliarde de barili.

Libia

Economia Libiei, ca si a altor producatori de petrol din Orientul Mijlociu, a fost supusa la mai multe socuri puternice rezultate din fluctuatiile pretului petrolului incepand din septembrie 1973. Conditiile economice in Libia s-au inrautatit in anii ’90 datorita sanctiunilor internationale. Inca de la incheierea sanctiunilor ONU in 1999, a pus in aplicare masuri de reforma si de deschidere a economiei sale.

Libia, avand o populatie de mai putin de 6 milioane beneficiaza de unul dintre cele mai mari venituri pe cap de locuitor din Africa datorita exporturilor sale petroliere.

In Libia cresterea economica este dependenta de industria hidrocarburilor. Potrivit Bancii Mondiale exporturile de hidrocarburi ale tarii reprezinta un procentaj mare din totalul exporturilor. Veniturile din sectorul petrolier si de gaze naturale, ridica mai mult de jumatate din PIB-ul tarii. In 2007 Libia a dorit sa ridice capacitatea de productie cu 40%, de la 1,8 milioane barili/zi la 3 milioane barili/zi pana in 2013.

Libia membra OPEC, detine cea mai mare rezerva de petrol din Africa, urmata de Nigeria si Algeria, conform OGJ(Oil and Gas Journal). In 2006 avea aproximativ 39 miliarde de barili, iar in 2007 41,5 miliarde de barili- rezerve dovedite.

Aproximativ 80% din rezerve sunt localizate in bazinul Sirte, care este responsabil pentru 90% din productia de petrol a tarii. Conform rapoatelor Wood Mackenzie, Libia ramane inca „foarte neexploatata”. Sub-exploatarea din Libia reflecta conditiile fiscale foarte stricte impuse de catre stat companiilor petroliere straine