Cuprins
- Munţii Stâncoşi-poziţie geografică şi limite
- Munţii Stâncoşi canadieni
- Clima
- Hidrografia
- Vegetaţia, faună, soluri
- Arii Protejate
- Populaţia şi aşezarile omeneşti
- Resurse naturale
- Munţii Stâncoşi de pe teritoriul S.U.A.
- Hidrografia
- Vegetaţia şi fauna
- Arii protejate
- S.U.A.- Regiunea Munţilor Stâncoşi
- Bibliografie
Extras din proiect
POZIŢIE GEOGRAFICĂ ŞI LIMITE
Munţii Stâncoşi situaţi in America de Nord în partea central-vestică, se întind pe o lungime de 4.500 - 5.000 km având lăţimea maximă de 500 - 600 km în statul Colorado, iar de la Parcul Naţional Yellowstone spre nord munţii se despart în mai multe lanţuri muntoase având lăţimi mai mici, de circa 50 până la 120 km.
Munţii Stâncoşi au ca limite: în nord râul Liard în British Columbia iar în sud limita este data de fluviul Rio Grande.
Alte zone muntoase se continua dincolo de aceste două râuri, inclusiv Munţii Selwyn în Yukon, Munţii Brooks din Alaska, şi Sierra Madre din Mexic, dar aceşti munţi nu fac parte din aceasta unitate de relief, deşi aceştia sunt parte din Cordilera americană.
Munţii Stâncoşi canadieni
Ocupă cca. 1/6 din suprafaţa ţării, având lăţimea maximă de 1000km, cresc în altitudine de la nord la sud şi sunt alcătuiţi din mai multe lanţuri paralele.
Frecvente sunt formele de relief structural, în cadrul cărora larg răspândite sunt formele cu adaptare la structură, de tip jurasian, dar şi cele cu neadaptare la structură (văi anticlinale, sinclinale suspendate). În cadrul reliefului glaciar interesante şi complexe sunt formele de tip alpin, datorită puternicei dezvoltări a glaciaţiei pleistocene, dar şi glaciaţia actuală este bine reprezentată prin gheţarii de tip alpin (gheţari de vale cu lungimi de cca. 20km)
Sectiunea nordică identificată cu teritoriul Yukon, are o lăţime, incluzând şi partea pacifică, de circa 1000 km.
Fragmentarea verticală este accentuată, iar văile râurilor aparţinând bazinului Yukon constituie căi de comunicaţie facile. Majoritatea afluenţilor fluviului sunt navigabili, au terase larg dezvoltate, favorabile construirii căilor de acces.
Secţiunea centrală, situată între 60 şi 54 grade latitudine nordică, are o lăţime care nu depăseşte 700 km.
Este mai puţin evidentă zonalitatea longitudinală înlocuită aici printr-un important nod muntos.
Se caracterizează printr-o fragmentare mai puţin accentuată, constituind o regiune mai greu accesibilă traversării.
Vârful Robson 3954 metri
Secţiunea sudică
Cunoaşte un clar paralelism longitudinal al unităţilor geografice.
O serie de văi şi trecători deschise, căi de acces, ca de exemplu Peace, Fraser, fac legătura între est şi vestul pacific.
Se remarcă îndeseobi trecătoriilor Kiking Horse Pass, Yellowhead Pass, Crowsnest Pass prin care trec: Canadian Pacific Railway, Autostrada Transcanadiană.
Clima
Este temperată de tip oceanic este mai blândă decât în interior fiind nuanţată de contribuţia apelor Oceanului Pacific şi a unei ramuri a curentului oceanic cald Kuro-Shivo.
Spre litoral precipitaţiile sunt abundente, trec de 3000 mm medie anuală, în timp ce pe podişurile intramontane nu depăşesc 350 mm.
Explicaţia constă în paravanul impus de Cordilieri în calea maselor de aer umede pacifice.
Sistemul muntos al Stâncoşilor are o mare importanţă în formarea vântului Chinook-foehn american care într-o singură zi poate ridica temperatura de la -20 grade la + 20 grade în ţinuturile mărginaşe, adică ale preeriilor. Totuşi, în partea nordică a sistemului montan au loc şi scăderi ale temperaturii până la -45 grade.
Conținut arhivă zip
- Muntii Stancosi - Caracterizare Complexa.ppt