Trichothecene

1. Definirea trichothecenelor

Micotoxinele sunt o grupă de substanţe cu structură diversă, produse de un lanţ de fungi filamentoşi şi mucegaiuri. Termenul de micotoxină derivă din grecescul ,,mykes” care înseamnă fungi şi din latinescul ,, toxicum” care înseamnă toxină, otravă.

Micotoxinele prezente în mod natural în diverse produse alimentare constituie o problemă serioasă de siguranţă alimentară, mai ales în anumite regiuni ale globului în care condiţiile climatice sau standardele din agricultură sunt precare.

Micotoxinele sunt considerate substanţe naturale, dar sunt denumite şi produse secundare de schimb, care apar în timpul dezvoltării ciupercilor parazite la plante, în câmp sau la materialul depozitat şi utilizat apoi în hrana oamenilor şi a animalelor. Ele mai pot fi considerate şi ca metaboliţi primari, substanţe toxice atât pentru oameni, cât şi pentru animale.

Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură (FAO) estimează că pe plan mondial până la 25 % din culturile alimentare sunt semnificativ contaminate cu micotoxine. Cele mai importante micotoxine care prezintă riscuri semnificative pentru sănătatea omului sunt sintetizate de mucegaiurile care cresc pe cereale, în special porumb, dar şi grâu, orz, ovăz şi orez.

Micotoxinele sunt metaboliţi ai mucegaiurilor cu o structură chimică mai mult sau mai puţin cunoscută care au capacitatea de a modifica structuri biologice anormale, cu efecte degradante atât la om, cât şi la animale. Aceste toxine pot fi conţinute în sporii de mucegai sau de cele mai multe ori eliminate în substratul de creştere (aliment). Micotoxinele sunt considerate ca fiind parte din contaminanţii alimentari cei mai semnificativi în ceea ce priveşte impactul asupra sănătăţii publice, securităţii alimentare şi asupra economiei a numeroaselor ţări.

Astfel de micotoxine sunt trichotecenele.

Tipuri de trichothecene

Grupul trichotecenelor cuprinde aproximativ 150 de reprenzentanţi, dintre care 7 sunt elaboraţi în cantităţi semnificative: toxina T-2, toxina HT-2, diacetoxiscirpenolul, neosolaniolul, fusarenona-X, nivalenolul şi deoxinivalenolul (cunoscut sub denumirea de vomitoxină). Toxinele acestea provoacă gastroenterite hemoragice grave.

Sunt grupate în trichothecene de tip A ( Toxina T-2 si HT-2) şi de tip B (deoxinivalenolul, nivalenolul). Grupele A şi B sunt cele mai frecvente, şi sunt caracterizate prin prezenţa sau nu a unei funcţii atomice în poziţia C8. Au o mare stabilitate şi rezistă atât la tratamente termice cât şi alcaline. Toxicitatea este legată de numărul radicalilor substituiţi în nucleul central. Nu se acumulează în organism, sunt eliminate prin fecale şi urină.

Schema formării micotoxinelor

2. Sursa de micotoxine

Trichothecenele sunt micotoxine extrem de toxice, produse de mucegaiuri toxice şi extrem de dificil de a fi distruse

Trichotecenele sunt produse de specii de ciuperci aparţinând genurilor Trichothecium, Fusarium, Myrothecium, Acremonium, Trichoderma, Stachybotrys, Cephalosporium şi Verticimonosporium care acţionează ca potenţiali inhibitori ai sintezelor proteice la eucariote.

Unul dintre motivele pentru care trichothecene este o micotoxină bine cunoscută este datorită faptului că este produsă de Stachybotrys chartarum (numit mucegai negru toxic sau doar mucegai negru). Această specie de mucegai toxic a cauzat multe probleme în case şi a fost menţionat frecvent în mass-media.