Uleiuri vegetale funcționale

Introducere

Uleiul vegetal este un tip de grăsime comestibilă. Materiile prime pentru producția de uleiuri vegetale sunt, în principal, semințele și fructele semințelor oleaginoase, în care se acumulează uleiuri grase în cantități care permit prelucrarea lor industrială în vederea extragerii uleiurilor. Grupul de semințe oleaginoase cuprinde mai mult de 100 de plante. În producția mondială, pentru a produce uleiuri vegetale, se utilizează floarea-soarelui, bumbacul, soia, inul, rapița, arahidele, muștarul și semințele de susan și altele. Pentru prima dată, omul a început să folosească acele plante oleaginoase, în fructele și semințele cărora există o mulțime de ulei ușor separat (măslin și palmier) Istoria floarea-soarelui este înrădăcinată în mileniul al III-lea î.Hr. Studiile arată că deja la acea vreme, chiar înainte de "domesticizarea" cerealelor, flora a fost cultivată de indienii nord-americani. Semințele de molid, folosite ca medicamente. Motivul pentru care floarea-soarelui este atât de comună în lume, iar uleiul de floarea soarelui este atât de popular, este că uleiul de floarea soarelui conține vitamine și substanțe biologic active necesare pentru organismul uman. Uleiul de floarea-soarelui, alături de alte uleiuri vegetale, are multe proprietăți benefice care fac mult mai preferabil utilizarea uleiului vegetal decât a grăsimilor animale. Compoziția uleiului de floarea-soarelui include vitaminele A, D și E.

Uleiul vegetal

În vegetale, uleiurile și grăsimile se găsesc ca substanțe de rezervă în vegetale(semințe, legume și fructe). Ele se pot obține prin presare sau extracție cu solvenți, după care se purifică prin rafinare(neutralizare cu alcalii și albire) și au biodisponibilitate mai mare decât grăsimile animale, datorită conținutului crescut de acizi grași nesaturați. Se pot consuma în urma procesării la rece sau rafinate. Prin rafinare se pierd unii componenți valoroși cum sunt: lecitinile, vitaminele A, D, E și antioxidanții naturali.

Grăsimile solide și semisolide din semințe se împart, după felul acizilor grași caracteristici în:

- grăsimi bogate în acid laurinic și miristic (ulei de cocos, ulei de palmier)

- grăsimi bogate în acid palmitic și stearic (untul de cacao)

Uleiurile din semințe se împart în:

- uleiuri bogate în acid palmitic (ulei de bumbac, ulei de dovleac, ulei de porumb)

- grăsimi bogate în acid oleic și linoleic, sărace în acid palmitic (uleiul de floarea soarelui, uleiul de germeni de porumb, uleiul de in, uleiul de cânepa, uleiul de migdale)

- ulei de leguminoase bogat în acid linoleic (soia)

- ulei de crucifere, bogat în acid erucic (rapița)

- uleiuri bogate în acid arahidonic (uleiul de arahide)