Antreprenorul și Stresul - Factorii psiho-sociali ai Stresului

Capitolul 1. Antreprenorul și stresul – factorii psiho-sociali ai stresului

1.1. Generalități

Stresul reprezintă un aspect normal şi necesar al vieţii, aspect de care omul nu poate scăpa. Stresul poate genera un disconfort temporar şi de asemenea poate induce consecinţe pe termen lung. În timp ce prea mult stres poate altera starea de sănătate a unui individ cât şi bunăstarea acestuia, totuşi, un anumit volum de stres este necesar pentru supravieţuire. Stresul se poate concretiza în diminuarea normalităţii funcţiilor sau chiar în apariţia bolilor, dar poate ajuta persoana aflată într-o stare de pericol şi contribuie în accentuarea achiziţiilor.

Adaptarea constituie condiţia fundamentală a supravieţuirii fiinţelor vii în natură şi societate. Atât în cazul omului cât şi al animalului reacţiile adaptative sunt în covârşitoarea lor majoritate învăţate, dobândite.

Definirea stresului este îngreunată de faptul că această noţiune cunoaşte numeroase accepţiuni:

- stresul, în sensul său activ, este o forţă care produce o tensiune: este vorba de un stimul extern, fie fizic (zgomot, căldură, frig), fie psihologic (necaz, tristeţe);

- stresul este înţeles ca rezultatul acţiunii exercitate de un stresor, agent fizic şi/sau psihologic şi/sau social, asupra sănătăţii unei persoane (consecinţele biologice, mentale şi psihice ale acţiunii acestui agent asupra sănătăţii persoanei);

- stresul este concomitent agentul stresor şi rezultatul acestei acţiuni, în diversele sale dimensiuni particulare; această semnificaţie este reţinută în numeroase lucrări apărute după Hans Selye;

- stresul nu mai este luat în considerare ca reprezentând consecinţele somatice, ci ca apărare a funcţionării psihicului faţă de stimulările senzoriale şi motrice.

În cazul în care accentul este pus pe starea organismului, pe reacţiile acestuia la agenţii stresori, se au în vedere răspunsurile emoţionale în exces. Aceste răspunsuri emoţionale sunt exprimate vizibil în comportamentul individului, în limbaj, activitatea motorie, precum şi în devierea diferitelor constante psihologice sau fiziologice.

Interesul faţă de starea antreprenorului şi relaţia cu performanţele sale au generat o serie de cercetări în domeniul psihologiei sociale.

Din această categorie fac parte şi cercetările efectuate în SUA de către Kahn şi colaboratorii săi. Aceştia au putut constata, în urma cercetărilor efectuate, că 5 persoane din 6 se simt supuse unor tensiuni la locul de muncă, tensiuni ce sunt suficient de intense pentru a fi resimţite negativ atât de cei în cauză, cât şi de organizaţia în sine. De asemenea, s-a putut constata faptul că 88% dintre subiecţii cercetării reclamă presiunile exercitate descendent (de către conducere), iar restul de 12% au acuzat presiunile exercitate de subalterni.

Ipoteza de la care au pornit în efectuarea studiului, confirmată de altfel ulterior de numeroase cercetări, a fost aceea că în ceea ce privesc antreprenorii se poate vorbi de un stres specific, stresul antreprenorial.

Stresul antreprenorial:“reprezintă reacţia individului expus la o presiune excesivă sau la alte tipuri de solicitări ale mediului său.” 16

1.2. Factorii psiho-sociali ai stresului

Teoriile psihologice care explică reacţiile antreprenorilor la condiţiile de stres (teoria psihanalitică, teoria comportamentală şi teoria cognitivă) aduc diferite argumente privind complexitatea conflictelor interne în astfel de cazuri şi modalităţile de autoreglare comportamentală. Dacă psihanaliştii consideră că noi toţi avem conflicte inconştiente, iar pentru unii conflictele sunt mai numeroase şi mai grave (ca urmare aceşti oameni trăiesc mai multe evenimente ca fiind stresante), cognitiviştii susţin ideea că oamenii au „stiluri de atribuire” sau stiluri de a atribui cauze evenimentelor din viaţa lor, iar aceste stiluri influenţează gradul în care fiecare persoană vede evenimentele ca fiind generatoare de stres şi are reacţii de neputinţă şi deprimare faţă de evenimentele dificile.