Cuprins
- Cuvânt înainte 2
- Capitolul 1 abordarea sociologică a conducerii şi a stilurilor de conducere 3
- Conducerea 4
- Funcţiile conducerii 6
- Decizia 7
- Procesul elaborării deciziei 8
- Metode moderne de conducere 10
- Metode de previziune 11
- Metode operative de conducere 12
- Stiluri de conducere 15
- Capitolul 2 modelul instrumental al liderului militar 26
- Capacitatea de comandă 27
- Definirea comandantului 28
- Poziţie/persoană 29
- Sursele puterii poziţiei 30
- Sursele puterii personale 30
- Cerinţe fundamentale ale leadership-ului militar 35
- Cerinţele conducerii 36
- Definirea leadership-ului 36
- Principiile leadership-ului 36
- Norme fundamentale pentru configurarea stilului de comandă şi a comportamentului în conducere 38
- Reguli şi cerinţe privind stilul de lucru al managerului eficient 39
- Concluzii referitoare la eficienţa stilurilor de conducere 42
- Bibliografie 48
- Cuprins 49
Extras din proiect
CUVÂNT ÎNAINTE
Comportament
„după Tilquin, ansamblul reacţiilor adaptative, obiectiv-observabile, pe care un organism, prevăzut cu sistem nervos, le execută ca răspuns la stimulii din ambianţă, care, de asemenea, sunt obiectiv-observabili. Echivalent al termenului de behaviour. În sens larg, reacţie totală a unui organism, prin care el răspunde la o situaţie trăită, în funcţie de stimulările mediului şi de tensiunile sale interne şi ale cărui mişcări succesive sunt orientate într-o direcţie semnificativă ( Lenhardt). După H. Pièron, comportamentul desemnează modul de a fi şi de a acţiona a animalelor şi omului, manifestări obiective ale activităţilor lor globale. P. Janet introduce termenul de conduită, căruia îi acordă o semnificaţie mai complexă”.
Definiţia standard NATO a comenzii:
„Comanda este expresia creativă a voinţei umane de a îndeplini misiunea”
CAPITOLUL I
ABORDAREA SOCIOLOGICĂ A CONDUCERII ŞI A STILURILOR DE CONDUCERE
Conducerea este o activitate necesară, ce rezultă din diviziunea socială a muncii şi din creşterea complexităţii relaţiilor sociale.
Termenul „conducere” este folosit în accepţii diferite:
-activitatea de organizare şi coordonare a acţiunilor indivizilor în vederea realizării unui scop;
-grupul care se ocupă de realizarea acestei activităţi;
-reţeaua de instituţii sociale prin care se asigură armonizarea intereselor şi acţiunilor indivizilor.
Evoluţia societăţilor contemporane a accentuat necesitatea unei ştiinţe a conducerii.
Ştiinţa conducerii studiază condiţiile conducerii eficiente în concordanţă cu normele şi valorile acceptate şi promovate de societate .
De analiza acestora se ocupă părţile componente ale ştiinţei conducerii:
-teoria conducerii, care este ansamblul principiilor şi legilor din activitatea de conducere; aceste principii şi legi au un caracter obiectiv şi exprimă anumite legături şi corelaţii cauzale fundamentale;
-metodologia conducerii, care este ansamblul de metode, tehnici şi procedee folosite pentru creşterea eficienţei conducerii; ştiinţa conducerii utilizează şi numeroase metode şi tehnici preluate din alte domenii ştiinţifice.
-tehnologia conducerii sau ansamblul mijloacelor tehnice şi modalităţilor de organizare.
Conducerea ştiinţifică poate fi realizată prin respectarea anumitor condiţii:
-definirea clară a obiectivelor organizaţiilor conduse;
-funcţionarea eficientă a sistemului informaţional;
-organizarea raţională a structurilor conduse;
-dimensionarea optimă a echipei de conducere;
-plasticitatea structurilor de conducere (capacitatea de a se adapta dinamismului organizaţiei şi dinamismului social general);
-multidimensionalitatea (considerarea în activitatea de conducere a tuturor dimensiunilor organizaţiei: tehnice, economice, sociale, ecologice, psihologice);
-elaborarea unor metode adecvate de luarea a deciziei;
-controlul rezultatelor;
-menţinerea vitalităţii structurilor de conducere şi evitarea formalismului.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Comportamentul Liderilor Militari - Stiluri Preferate de Conducere ale Liderilor din Sistemul Militar.doc