Cuprins
- 1. Prezentarea generală a conceptului de cultură organizaţională 2
- 2. Prezentarea temei din perspectiva lui Allan Kennedy şi Terrence Deal 8
- 3. Prezentarea temei din perspectiva lui Geert Hofstede 9
- 4. Analiza celor doua abordări prezentate 12
- 5. Prezentarea punctului de vedere personal 14
- 6. Dezvoltarea ştiinţei manageriale din perspectiva culturii organizaţionale 15
- Bibliografie 16
Extras din proiect
1. Prezentarea generală a conceptului de cultură organizaţională
Conceptul de cultură organizaţională se referă la tot ceea ce înseamnă standarde colective de gândire, atitudini, valori, convingeri, norme şi obiceiuri care există într-o organizaţie. În componenţa culturală putem distinge unele elemente vizibile cum ar fi: comportamente şi limbaj comun, ritualuri şi simboluri dar preponderent avem componente mai puţin vizibile: percepţii şi reprezentări despre ce e “valoare” în organizaţie, mituri, standarde empirice despre ce înseamnă a munci bine şi a te comporta corect, despre “cum se fac lucrurile pe aici”, etc.
Cultura organizaţională se formează datorită interacţiunilor repetate între membrii organizaţiei, a aducerii în comun a credinţelor şi valorilor indivizilor care o alcătuiesc deşi există factori modelatori puternici care o particularizează cum ar fi: stilul de conducere şi implicit modul de luare a deciziilor, nivelul de formalism, structura de organizare, politicile şi know-how-ul şi mai toate sistemele care oferă valoare şi suport unui anumit tip de muncă şi unui anumit tip de comportament.
O cultură organizaţională puternică ar fi aceea în care există un aliniament puternic la valorile şi principiile organizaţiei. O organizaţie cu o astfel de cultură nu are nevoie de sisteme de control şi sisteme birocratice. Oamenii ce compun o cultură puternică nu au nevoie de îndemnuri suplimentare, acceptă deja necondiţionat “regulile jocului” iar organizaţia reuşeşte să formeze un anumit tip de angajat dezirabil. Din acest motiv nu sunt puţini managerii care înţeleg importanţa managementului culturii organizaţionale dar aceasta fiind puţin tangibilă şi dificil de măsurat devine o piatră de încercare care se lasă prea puţin influenţata de diversele programe de modelare a culturii. Managementul culturii organizationale este considerat de unii teoreticieni (Fombrun) ca fiind “un tel coplesitor daca nu chiar imposibil”. Un alt cercetator afirma ca “organizatia nu are cultura, ea este cultura” – din acest motiv este foarte greu sa incercam sa o manageriem.
Cultura organizationala exista indiferent de organizatie, este cea care “leaga organizatia” intr-un lant de semnificatii tacite care ofera intelesuri specific umane tuturor activitatilor si proceselor organizationale. In acelasi timp este factorul de rezistenta cel mai important in orice demers de schimbare, indiferent de anvergura acestuia.
Unul din factorii cei mai importanti in construirea culturii organizationale se datoreaza particularitatilor interactiunilor dintre angajati, a leadership-ului si a calitatii comunicarii organizationale.
În general pot fi identificate patru elemente care influentează o cultură organizatională: istoria, mediul, personalul si socializarea.
Istoria Trecutul organizatiei influentează hotărâtor cultura acesteia. Valorile create si transmise în timp de lideri puternici se întăresc prin acumularea de experientă si rezistă la schimbare.
Mediul Deoarece toate organizatiile depind de mediu, acesta are un rol important în formarea culturii
Personalul Organizatiile tind să angajeze indivizi care posedă valori asemănătoare culturii lor. Compatibilitatea poate fi un criteriu important în procesul de selectie.
În anumite organizatii deciziile de angajare sau de promovare depind mai mult de felul în care oamenii se potrivesc normelor organizationale si mai putin de obiectivele acesteia.
Socializarea Companiile cu o cultură puternică acordă o mare importantă procesului de initiere si de îndoctrinare a noilor angajati. Se poate întâmpla ca noii angajati să nu fie compatibili cu valorile organizatiei, de aceea este important ca acestia să fie ajutati să se adapteze si să adopte cultura organizatională. Acesta este procesul de socializare. Socializarea poate fi realizată într-o abordare informală, individuală sau formală. Probabil că dorinta de învătare este mai mare în abordările de tip formal unde accentul se pune pe creativitatea individuală, dar si grupurile informale pot avea o influentă hotărâtoare asupra noilor angajati.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Cultura Organizationala in Institutiile Publice.doc