Cultura Organizațională

Cap.I. Cultura organizaţională - obiect de cercetare al ştiinţei manageriale.

Sistemul de simboluri, tradiţii,valori şi norme de comportament, împărtăşite de cea mai mare parte a personalului unei organizaţii, modul de gândire şi de acţiune, care stă la baza activităţii organizaţionale, modalitatea de integrare internă şi de adaptare la mediul extern constituie cultura organizaţională.

Importanţa culturii în activitatea organizaţională poate fi explicată prin metaforă.

Metafora acordului -cultura descrie modul de funcţionare a organizaţiei după regulile ce ţin de tradiţie. Întreprinderea este principiul de unire a unui grup uman, care funcţionează ca o entitate relativ autonomă.

Metafora biologică - dacă am privi organizaţia ca pe un organism viu, cu mecanisme de reglare internă şi capacitate de adaptare la mediul exterior, dar, mai ales, cu un destin autonom, atunci am putea afirma că întreprinderea apare, creşte, cunoaşte crize în activitatea sa, „suferă” sau se „bucură” când are succes, „moare”, dacă ajunge la faliment.

Metafora identităţii - în explorarea a ceea ce este identitatea specifică a unei organizaţii, noţiunea de cultură este fecundă în măsura în care „este acea care permite cel mai bine a gândi diferenţa”.

Metafora puterii - cultura organizaţiei este frecvent considerată un instrument managerial, un mijloc de mobilizare aflat la dispoziţia conducătorului

Metafora schimbării – interesul conducătorului faţă de cultura întreprinderii sale porneşte adeseori de la constatarea că tradiţiile culturale nu conţin în sine germenii unor schimbări inovatoare: de aici dorinţa managerului de a o studia, apoi de a o schimba.

Metafora integrităţii - este necesară suscitarea adeziunii, participarii, cointeresării membrilor grupului în realizarea obiectivelor organizaţiei. Principiile managementului participativ sunt inseparabile de noile forme de organizare a muncii, care solicită iniţiativa şi responsabilitatea tuturor.

Metafora sensului - a spune despre cultura unei organizaţii că umanizează raporturile omului cu lumea înseamnă că întreprinderea este producătoare de sens, că este capabilă să dea o semnificaţie activităţii umane, în afară de rolul de furnizor al bunurilor şi serviciilor colectivităţii şi de mijloc de existenţă pentru salariaţi. Prin metafora culturii organizaţionale sunt transmite diverse componente ale discursului contemporan despre organizaţie.

Componentele culturii organizaţiei

Numai privind cultura organizaţiei prin prisma componentelor sale culturale putem să înţelegem cum organizaţii ce aparţin aceleiaşi ramuri de activitate, similare ca dimensiuni, dotare tehnică şi grad de centralizare sunt totuşi foarte diferite.

Aşa cum încercăm să cunoaştem un om după părinţi şi originea sa, după comportamentul său, după reacţiile sale în anumite situaţii, după opiniile sale, după psihicul său, într-un mod oarecum asemănător vom încerca să cunoaştem o întreprindere cunoscând elementele ce compun cultura sa:

Există o mare diversitate în descrierea elementelor ce compun cultura organizaţiei.Marea majoritate a autorilor recunosc că aceasta cuprinde mai multe tipuri de componente, care nu se află toate la acelaşi nivel de vizibilitate, influenţă şi înţelegere.

Cultura întreprinderii este apreciată adesea ca fiind formată din:

- produse artificiale fizice

- regulile instituţionale

- fondatori: date personale, origine socială, principii fundamentale;

- istoria: oamenilor, structurilor, datelor importante, mediului;

- ocupaţii (profesii): aparente, legate de realitate, de maniera de execuţie;

- valori: declarate, aparente, operaţionale, atitudini;

- simboluri

- ritualuri si ceremonii

- mituri

- limbajul

- eroii

a)Produsele artificiale fizice - componentele cele mai tangibile ale culturii organizaţiei

-mijloacele materiale, utilajele, obiectele de inventar, instalaţiile, aparatele, mijloacele fixe, arhitectura, designul, mobilierul, vestimentaţia, figurile şi obiectele care reprezintă anumite

semnificaţii.

b)Regulile instituţionale, care pot fi: formale, implementate prin reglementări oficiale, de natură organizatorică (regulamentul de ordine interioară, de organizare şi funcţionare, descrierile funcţiilor şi posturilor) şi informale care, deşi nu sunt consemnate în nici un document, au o mare influenţă asupra comportamentului în organizaţie.

c)Fondatorii şi împrejurările în care a fost fondată

Fondarea şi fondatorul reprezintă primele momente ale întreprinderii (prima alegere, prima experienţă). Personalitatea puternică a fondatorului, principiile stabilite iniţial de cele mai multe ori sunt caracteristici specifice şi aceste influenţe se vor regăsi în cultura unei organizaţii atât timp cât ea va exista.

Deseori, pot fi consideraţi mai mulţi fondatori ai aceleiaşi organizaţii şi sunt cei ce au trasat marile linii de dezvoltare, care au avut un rol la fel de mare ca al fondatorului sau chiar au existat mai multe persoane care au pus bazele unei organizaţii.

Atunci când amintim de fondatori, ne gândim la:

- caracteristicile lor personale (educaţie, formare, origine, credinţe, personalitate, experienţe, fapte, gesturi, caracteristici familiale);

- abaterea lor de la epoca în care se a flau (mediul în care trăiau, grupul, situaţia economică, originalitatea creaţiei în raport cu mediul, piaţa, tehnologia utilizată, produsele şi activităţile existente precum şi alte modalităţi interne de funcţionare);

- principiile lor (legate de producţia şi gestionarea bunurilor sau serviciilor, funcţionarea internă, relaţiile cu clienţii, furnizorii, acţionarii sau comunitatea în ansamblul său, gestiunea resurselor

umane etc.);