Cultura organizațională a întreprinderii Vitanta Intravest

Introducere

Cultura organizaţională reprezintă unul dintre conceptele importante care s-au afirmat relativ recent şi au influenţat de o manieră semnificativă modul de gândire şi acţiune al cercetătorilor, profesorilor şi studenţilor, a managerilor şi întreprinzătorilor, a specialiştilor din diverse organizaţii, din toate zonele lumii.

Acest interes a crescut exponenţial, ca urmare a presiunilor venite din interiorul şi exteriorul organizaţiilor, presiuni ce solicitau o cunoaştere mal bună şi o amplificare a competitivităţii organizaţiilor şi componenţilor acestora pentru a reuşi să supravieţuiască şi să se dezvolte în noile condiţii.

Dezvoltarea conceptului de cultură organizaţională a fost favorizată şi de reconsiderarea majoră a rolului pe care resursa umană îl are în evoluţia organizaţiei.

Cultura organizaţională este considerată a fi „forţa" invizibilă din spatele lucrurilor uşor observabile şi reale dintr-o firmă, este energia socială ce determină oamenii să acţioneze.

Putem compara cultura organizaţională a unei firme cu personalitatea unui individ, ce întruneşte o serie de aspecte vizibile şi mai puţin vizibile, dar care furnizează viziunea, sensul, direcţia şi energia necesare pentru evoluţie.

Într-o firmă, cultura organizaţională ne ajută să înţelegem diferenţele ce apar (nu de puţine ori!) între ceea ce este declarat în mod formal, oficial de către manageri şi ceea ce se întâmplă efectiv în cadrul acesteia. Prin intermediu culturii organizaţionale diferitele reguli, proceduri, afirmaţii, declaraţii sau decizii sunt interpretate şi într-o anumită măsură, chiar aplicate. Mai mult, dincolo de elementele cu caracter formal ce încearcă să stabilească în mod centralizat o anumită atitudine şi comportament pentru membrii organizaţiei, cultura organizaţională creează şi dezvoltă ea însăşi anumite modele comportamentale care pot fi sau nu în consonanţă cu versiunile oficiale. De cele mai multe ori, o mare parte dintre elementele ce formează cultura organizaţională sunt intangibile, nescrise, dar cu o putere de influenţare deosebit de mare.

Pentru a avea o firmă puternică, managementul de nivel superior, managerii de pe celelalte nivele ierarhice, cât şi ceilalţi angajaţi trebuie să cunoască şi să ia în considerare acest „patrimoniu" complex al firmei, pentru ca prin deciziile şi acţiunile lor să direcţioneze energia generată de cultura organizaţională către realizarea obiectivelor firmei, stabilite în strategiile şi politicile acesteia.

3

Capitolul I. Conceptul şi componentele culturii organizaţionale

§1. Conceptul de cultură organizaţională

Pe plan mondial, preocupările pentru identificarea culturii organizaţiei, a locului şi rolului ei în succesul sau eşecul ce marchează evoluţia firmei sunt relativ recente. Ele au debutat în 1957, o dată cu abordarea firmei ca organism social de către specialistul american Th. Szelnic. Studii ulterioare asupra unor companii americane de succes ca Hewlett-Packard, IBM, Procter & Gamble, Delta Airlines, Du Pont Eastman-Kodak şi Digital Equipement au relevat importanţa acelei invizibile forţe cultura organizaţiei care le-a transformat în „corporaţii excelente".

Ascensiunea Japoniei după cel de-al doilea război mondial, ca una dintre cele mai puternice forţe economice a lumii, a contribuit substanţial la studierea mai atentă a relaţiei cultură-management-performanţe.

Deşi a suferit distrugeri importante în timpul războiului, neavând aproape nici o resursă naturală şi cu o suprapopulaţi e de aproape 126 milioane locuitori, Japonia a reuşit să atingă cea mai mare rată de creştere economică, cel mai redus nivel al şomajului şi să creeze un climat de muncă stimulativ pentru angajaţii firmelor

Interesul trezit de această nouă latură a practicii manageriale s-a soldat pe plan teoretic cu numeroase încercări de a o delimita şi defini.

Astfel, R. Griffin consideră cultura ca fiind un set de valori aparţinând organizaţiei, care îi ajută pe membrii acesteia să înţeleagă scopul pe care şi-1 propun, modalitatea de acţiune şi ceea ce ei consideră a fi important. Stanley Davis înţelege prin cultură un ansamblu de valori şi credinţe împărtăşite de personalul unei organizaţii, cu anumite semnificaţii, şi care le oferă reguli pentru un comportament acceptat.

Un punct de vedere asemănător este prezentat de Gary Johns ,care consideră că, formal, cultura organizaţională constă în credinţele, valorile şi ipotezele împărtăşite într-o organizaţie,

Alţi autori afirmă că, operaţional, cultura poate fi definită ca totalitatea principiilor de bază care reunesc membrii unei comunităţi. Toate acestea, legate de calităţile psihice, arată înţelegerea şi acordul dintr-un grup, modul în care se iau decizii şi se abordează problemele.

Cercetătorul american Edgar Schein şi-a formulat opiniile privind cultura organizaţiei ca rezultat al consultanţei acordate mult timp firmelor.

El elaborează o definiţie complexă, cu şase puncte, potrivit căreia cultura poate fi - în fapt - delimitată prin componentele ei, astfel:

1.regulile de comportament observate când oamenii se întâlnesc, cum ar fi: limbajul folosit şi modalităţile de exprimare a stimei şi respectului.