Cuprins
- CAPITOLUL I 1
- ANALIZA CAPABILITĂŢII STRATEGICE A COMPANIEI NAŢIONALE “POŞTA ROMÂNĂ” S.A. 1
- 1.1. Istoria Poştei Române 1
- 1.2. Diagnosticul general al Companiei Naţionale Poşta Română S.A 5
- 1.2.1. Prezentarea şi analiza sistemului de management al Companiei Naţionale Poşta Română S.A 6
- 1.2.2. Identificarea şi analiza misiunii Companiei Naţionale Poşta Română S.A 10
- 1.2.3. Concluzii privind punctele forte şi slabe ale Companiei Naţionale Poşta Română S.A 11
- CAPITOLUL II 13
- ANALIZA MEDIULUI EXTERN ŞI A INFLUENŢELOR LUI ASUPRA
- COMPANIEI NAŢIONALE “POŞTA ROMÂNĂ” S.A. 13
- 2.1. Analiza mediului extern general al Companiei Naţionale Poşta Română (macromediul) 13
- 2.2. Dimensiunea pieţei 16
- 2.3. Evoluţia vânzărilor firmei 17
- CAPITOLUL III 18
- ELABORAREA STRATEGIEI GLOBALE A COMPANIEI NAŢIONALE
- “POŞTA ROMÂNĂ” S.A. 18
- 4.1. STRATEGIA pentru Sucursala Reţea Retail 19
- 4.3. STRATEGIA pentru Sucursala Servicii Financiare 21
- 4.4. STRATEGIA pentru Sucursala Poşta Rapidă 22
- 4.5. STRATEGIA pentru Sucursala Servicii Integrate 23
- 4.6. Măsurile de restructurare strategică 24
Extras din proiect
CAPITOLUL I
ANALIZA CAPABILITĂŢII STRATEGICE A
COMPANIEI NAŢIONALE “POŞTA ROMÂNĂ” S.A.
1.1. Istoria Poştei Române
• Poşta de pe meleagurile româneşti este cunoscută încă din Evul Mediu. Ea a fost înfiinţată din nevoia de a transmite poruncile voievozilor pâna la limitele teritoriului aflat în stapânirea lor. Curierii domnului se slujeau de cai, pe care locuitorii satelor şi oraşelor tranzitate erau obligaţi să-i pună la dispoziţie.
• Primul document privind existenţa serviciilor poştale pe teritoriul ţării noastre este "Hrisovul" dat de domnitorul Mircea cel Batrân, în anul 1399, la Giurgiu. Prin acesta, localităţile erau obligate să pună la dispoziţia curierilor domneşti mijloace de transport, cai şi căruţe pe două roţi, numite olace. La începutul ei, poşta cuprindea mai ales serviciul de transport al călătorilor şi al corespondenţei oficiale a domnilor şi marilor dregători.
• În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, domnitorul Constantin Mavrocordat stabileşte ca toţi curierii să treacă la stat, cu toate cheltuielile. Se construiesc localuri pentru călători şi funcţionari - aşa numitele hanuri de poştă, grajduri pentru cai şi se acceptă şi călătoria publicului cu poştalioanele, contra unei taxe. Până la Revoluţia din 1848, poştele au fost arendate unor particulari, de regulă pentru perioade de câte 3 ani.
• După 1850, în oraşele de reşedinţă administrativă, staţiile de poştă orăşeneşti au fost transformate în birouri poştale. În acea perioadă existau 30 de curse poştale, cu staţii de poştă, al căror punct nodal era Craiova. Din anul 1852 este organizat serviciul de corespondenţă pentru particulari, sub supravegherea Ministerului de Finanţe.
• Între anii 1857-1862 se introduce, etapizat, monopolul de stat asupra activităţii de poştă. La 12 noiembrie 1857, o comisie întrunită la Iaşi a hotărât introducerea timbrelor poştale pe teritoriul Moldovei. Au fost tipărite cu o presă manuală, bucată cu bucată, patru valori ale primei emisiuni "Cap de bour", pusă în vânzare pe data de 22 iulie 1858.
• La 23 iulie 1862, a fost emis Decretul 527 privind unificarea administraţiilor poştale din Moldova şi Muntenia, măsură realizată începând cu 1 august 1862. În urma unificării, conducerea direcţiei generale a fost încredinţată lui Panait Sevescu, care din decembrie 1860 ocupa aceeaşi funcţie şi în Muntenia.
• Perioada poştei moderne a început în 1864, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a unit serviciul poştal cu cel telegrafic, la care, în 1893 s-a adaugat şi serviciul telefonic, luând naştere simbolul PTT. Aceasta decizie a fost luată în şedinţa Consiliului de Miniştri, care a avut loc în ziua de 29 august 1864, şedinţa desfăşurată sub conducerea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În calitate de director general al poştelor şi telegrafelor, a fost numit maiorul Cezar Librecht, care ocupă funcţia de inspector general al telegrafelor încă din luna mai 1859.
• Prima lege de organizare a ramurii de comunicaţii purtând denumirea de "Lege telegrafo-poştală" a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1865, dată de la care a fost reglementată şi situaţia personalului, prin statut propriu.
• La 1 mai 1865, se introduce serviciul abonamentelor prin poştă la presa din ţară şi străinatate, administraţia poştală percepând un comision fix de 10% din costul abonamentului, plus cheltuielile de expediere a sumelor şi francarea trimiterilor. Tot în anul 1865, este organizat serviciul de poştă rurală, care asigura legătura între comune, prin curse de factori. Se înfiinţează câteva sute de circumscripţii rurale, grupate în jurul unor oficii poştale.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Fundamentarea Strategiei Microeconomice la Posta Romana.doc