Imobilizări corporale

Pentru a fi aplicabile entitatilor din ROMANIA si din celelalte state din Uniunea Europeana, standardele de contabilitate emise de IASB sunt supuse unei analize la nivelul Uniunii Europene, precum și votarii oficiale în cadrul comitetelor special constituite la acest nivel, procesul finalizandu-se prin emiterea de regulamente comunitare de adoptare a standardelor.

Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 are ca obiectiv adoptarea si utilizarea standardelor internationale de contabilitate în cadrul Comunitatii Europene în vederea armonizarii informatiei financiare prezentate de catre entitatile care aplica IFRS, pentru a asigura un grad înalt de transparenta si comparabilitate a situatiilor financiare si, prin urmare, o functionare eficienta a pietei de capital a Comunitatii si a Pietei Interne.

Conform definitiei cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 1606/2002, standardele internationale de contabilitate înseamnă Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS), Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) si Interpretarile corespunzatoare (Interpretarile SIC-IFRIC), amendamentele ulterioare aduse standardelor respective și interpretarilor aferente, standardele viitoare și interpretarile aferente emise sau adoptate de catre Consiliul Standardelor Internaționale de Contabilitate (IASB).

Comisia Europeana decide asupra aplicabilitatii în cadrul Comunitatii a standardelor internationale de contabilitate, cu respectarea procedurilor, principiilor si criteriilor de la nivelul Comisiei.

In martie 1982 Consiliul IASC a aprobat norma IAS 16 “Contabilitatea imobilizarilor corporale”. Ultima revizuire a standardului a avut loc in anul 2004, aceasta intrand in vigoare de 1 ianuarie 2005.

Ca si celelalte Standarde Internationale de Raportare Financiara, Standardul nr.16 se refera, in traducere stricta la “Terenuri, cladiri, constructii si echipamente”, preluat in versiunea romaneasca prin “Imobilizari corporale”.

Obiectivul IAS 16 este de a prezenta tratamentele contabile specific imobilizarilor corporale. Entitatile trebuie sa identifice momentul in care activele vor fi recunoscute, valoarea contabila a acestora, tratamentul corespunzator in cazul reevaluarilor, cheltuielile cu amortizarea, precum si deprecierile aferente, atunci cand este cazul.

Acest standard se aplica in contabilitatea imobilizarilor corporale, exceptand cazul in care un alt IAS prevede sau permite o abordare contabila diferita (exemplu IAS17-Leasing, IAS40-Investitii imobiliare).

Prin imobilizari corporale intelegem active corporale, imobilizari fizice, imobilizari tangibile, investitii materiale.

Imobilizarile corporale sunt active care:

- sunt detinute pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servcii, pentru a fi inchiriate tertilor, sau pentru a fi folosite in scopuri administrative;

- pot fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.

In Standard mai sunt folositi si urmatorii termeni:

- valoare contabila - este valoarea la care un activ este recunoscut in bilant dupa scaderea amortizarii accumulate pana la acea data, precum si a pierderilor cumulate prin depreciere;

- valoarea justa - reprezinta suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de buna voie intre doua parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii cu pretul bunului determinat de obiectiv;

- amortizarea - este alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui activ pe intreaga sa durata de viata utila;

- valoarea amortizabila - reprezinta costul activului sau o alta valoare substituita costului in situatiile financiare, din care s-a scazut valoarea reziduala;

- costul- reprezinta suma platita in numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justa a altor contraprestatii efectuate pentru achizitionarea unui activ, la data achizitiei sau la data constructiei acesteia;

- durata de viata utila - este perioada in care un activ este prevazut a fi disponibil pentru utilizare de catre o entitate, sau numarul de unitati de productie similar preconizate sa se obtina din active de catre o entitate;

- valoarea reziduala - reprezinta valoarea neta pe care o intreprindere estimeaza ca o va obtine pentru un activ la sfarsitul duratei de viata utila a acestuia, dupa deducerea prealabila a costurilor de cesiune previzionate.

- pierderea din depreciere - reprezinta diferenta dintre valoarea contabila si valoarea recuperabila a unui activ.