Impactul capitalului intelectual asupra performanței organizației

INTRODUCERE

Capitalul intelectual este atât un factor ce contribuie la sporirea performanței organizației cât și rezultatul procesului continuu de transformare a cunoștiințelor.

Importanța capitalului intelectual în economia actuală și societatea cunoașterii, bunurile intangibile, precum cunoștiințele și managementul informației și al cunoașterii devin noul nucleu al dezvoltării economice, deoarece impactul activelor financiare și activelor fixe este net inferior impactului susținut de cunoaștere.

Capitalul intelectual poate fi evaluat prin diferite metode, cea mai simplistă metodă fiind dată de diferenţa dintre valoarea de piaţă a unei companii şi valoarea totală a bunurilor acesteia.

Problema contabilizării capitalului intelectual este una de actualitate, deoarece nu putem nega valoarea pe care acesta o dă companiei excluzându-l total, dar conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate, capitalul intelectual nu poate fi contabilizat, deoarece este un activ generat intern, iar valoarea acestuia este de foarte multe ori considerată nerelevantă. Însă, adesea, capitalul intelectual este responsabil pentru o creştere economică favorabilă a companiei. Capitalul intelectual poate fi definit ca acea resursă nativă a unei organizații care prin extrageri, prelucrări și diseminări succesive este transformată în cel mai de preț bun.

Organizațiile care dețin angajați cu un capital intelectual superior, vor obține venituri remarcabile pe o perioadă îndelungată.

Se poate observa și analiza bătălia pe care micii și mari investitori o duc pentru a atrage în propria echipă personal cu un nivel ridicat de calificare și educație, care să poată răspunde cerințelor li exigențelor viitoare ale economiei și societății.

Capitalul uman constă în acele abilități ale indivizilor, care sunt caracteristice acestora și rămân aceleași în orice mediu social, putând fi valorificate pe piața muncii în schimbul unor resurse economice de orice tip.

Practic, capitalul uman este compus din capital educațional (abilitățile dobândite de indivizi în procesul de instruire școlară și în afara acesteia) și capital biologic (abilitățile fizice ale indivizilor, sintetizate cel mai adesea prin starea de sănătate).

1. Capitalul intelectual

Conceptul de capital intelectual a fost definit și argumentat pentru prima dată de către Thomas A. Stewart, unul dintre editorii celebrei reviste americane „Fortune”. Practic, acesta reprezintă suma a tot ceea ce fiecare angajat ştie într-o companie şi poate fi folosit în dezvoltarea capacităţii ei competitive.

Pornind de la definiția capitalului intelectual ca fiind acea resursă nativă a unei organizații care prin extrageri, prelucrări și diseminări succesive este transformată în cel mai de preț bun” (Brătianu 2011) iese în evidență faptul că dezvoltarea capacității competitive are la bază inovarea, resursele intangibile ale organizației și folosirea inteligenței competitive; astfel inovarea constituie procesul de realizare a unor noi produse, noi servicii, noi tehnologii, noi procese manageriale și de marketing.

De asemeanea mai există și alte definiții ale capitalului intelectual. Din punct de vedere al componenței capitalului intelectual, acesta este văzut din mai multe perspective, cele mai cunoscute dintre ele fiind:

1. Modelul lui Leiv Edvinsson(Fig.1)

2. Modelul lui Sveiby (Fig.2)

3. Modelul conform „The technology brooker IC”

Capitalul intelectual care s-a dezvoltat în trecut în jurul unei arhitecturi organizaționale bazate pe o tehnologie dată trebuie să fie permanent adaptat schimbărilor organizaționale pentru a răspunde în prezent agresiunilor factorilor externi, împiedicând astfel difuzarea informațiilor și cunoștiințelor între noile niveluri ale organizației în viitor.

Astfel, capitalul intelectual devine instrumentul destinat să delimiteze clar prioritățile din trecut de cele din prezent și de cele din viitor ale organizației.

Adaptarea capitalului intelectual la schimbările care se produc într-o organizație, presupune:

- își luarea în considerare a reacților provocate de schimbare;

- stabilirea clară a rolurilor și responsabilităților;

- conturarea obiectivelor prioritare pentru o anumită perioada de timp;

1. Modelul lui Leif Edvinsson

Leif Edvinsson împreună cu Michael Malone au realizat în 1997 un model al capitalului intelectual.

În modelul lui Edvinsson, capitalul intelectual se compune din două elemente majore: capitalul uman și capitalul structural.

Capitalul uman este reprezentat de totalitatea experiențelor, aptitudinilor și cunoștiințelelor salariaților care sunt folositoare pentru misiunea organizației.

Capitalul structural reprezintă aportul de împuterniciri și elemente suport ale infrastructurii capitalului uman.