Inovarea la SC Minatex Group SRL

Capitolul I. Generalitati

1. Creativitate şi inovare

Reason can answer questions, but only imagination

has to ask them (Ralph N. Gerald)

Let us learn to dream, and perhaps we will discover

the truth (Kekule).

Toatã analiza noii revoluţiei industriale ce caracterizeazã finalul secolului nostru se sprijinã de fapt pe un singur cuvând: nou. Lucrãm cu ramuri industriale, tehnologii şi materiale noi, creem produse noi, dupã o concepţie nouã, produse care sã rãspundã gustului fiecãruia şi care sã îndeplineascã funcţii noi, din ce în ce mai sofisticate, reorganizãm firma pe baze noi, care sã rãspundã nevoilor de protecţie a mediului.

Cuvântul nou a dobândit în ultimele decenii ceva magic.

Dar cum se poate creea noul, fãrã de care o firmã pare de acum învechitã ?

Folosind permanent inovarea, termen care aparţine de fapt aceleaşi familii de cuvinte.

In domeniul industrial, inovarea s-a impus nu atât ca urmare a invenţiilor promovate de autorii lor entuziaşti cu nenumãrate sacrificii (vezi de exemplu avionul cu reacţie al lui Coandã, în anii ‘20), cât datoritã unor restricţii de ordin economic şi social.

Rolul inovarii in asigurarea satisfactiei clientului ( Diagrama Kano)

Kano clasificã atributele, caracteristicile şi avantajele unui produs în trei categorii:

- caracteristici de prag (sau calitate implicitã). Este vorba de caracteristicile pe care cumpãrãtorul se aşteaptã sã le gãseascã la produs, iar lipsa lor determinã insatisfacţia evidentã a clientului.

- caracteristici de performanţã (calitate explicitã), care constã în acele caracteristici ce sunt realizate cât mai bine cu putinţã. Ex: consumul de benzinã la 100 Km.

- caracteristici de excelenţã (calitate care atrage), care constã în prezenţa unor caracteristici la care cumpãrãtorul nu se aşteaptã sã le gãsescã.

Diagrama lui Kano demonstreazã cã, mai ales în condiţii concurenţiale, nevoia de

a introduce noul, de a inova continuu, este imperativã.

2. Definiţii.

Atitudinea creatoare presupune ca mai întâi sã ai

capacitatea de a fi nedumerit în faţa noului

(Erich Fromm)

In anul 1942, în lucrarea Capitalism, socialism şi democraţie, economistul american Schumpeter propune o definiţie a inovãrii in domeniul tehnico-economic (prima din punct de vedere istoric), definiţie care are un caracter de mare generalitate, anume:

In cadrul inovãrii, aşa cum este ea definitã de Shumpeter, se admite cã intrã cinci

tipuri de activitãţi, anume:

- creerea unui nou produs;

- introducerea unei noi metode de fabricaţie;

- intrarea pe o piaţã nouã (sau creerea unei noi pieţe);

- apelarea la o nouã materie primã;

- o nouã organizare a firmei.

In ultima perioadã se poate admite apariţia unei a şasea activitãţi, anume aceea de:

- creere a unei anume imagini a firmei.

Inovarea = procesul global de creativitate tehnologicã şi comercialã, transferul

unei noi idei sau a unui nou concept pânã la stadiul final al unui nou produs, proces sau activitate de service acceptate de piaţã.

Primii autori care au fãcut menţiune, direct sau indirect, asupra creativitãţii au fost:

- Raymond Lulle, filosof şi alchimist din sec. XIII, care în lucrarea Grand Art cautã sã extragã semnificaţii noi din combinarea unor iei abstracte.

- Leibnitz, care în De Arte Combinatoria, dezvoltã problema aspectului combinatoriu al gândirii creatoare.

- Francis Bacon, descoperitorul metodei inductive, care are un evident caracter creator.

- A.Einstein, care afirmã cã imaginaţia este mai importantã decât cunoaşterea.

Termenul propriu-zis de creativitate a fost introdus de G.Allport în 1937.

Intre definiţiile date:

- opereazã transformãri originale şi semnificative în organizarea conştientului (McKinnon);

- reorganizeazã elementele câmpului de percepţie într-un mod original (G:Allport)

- asociazã informaţii de o manierã imprevizibilã (Ghiselin)