Introducerea Monedei Euro în UK

Atitudinea Marii Britanii faţă de introducerea monedei unice europene

Cadrul general

Cadrul Special / particular – Marea Britanie, Suedia, Danemarca – derogare

Referendum

“NU“ euro

Ratiuni economice

Ratiuni politice

Interesul si preferintele britanicului de rand in privinta euro

1.Atitudinea Marii Britanii faţă de introducerea monedei unice europene

1.1.Cadrul general

Din cele 15 state membre ale UE numai 12 au adoptat Euro ca si moneda nationala, iar celelalte trei tari, Anglia , Danemarca si Suedia au ales sa nu intre in acest mecanism , “Twelve of the European Union's 15 countries have woken to life with a new currency today, as the euro reached the purses of ordinary citizens across the continent. In the biggest monetary changeover in history, more than six billion notes and nearly 40 billion coins have been distributed to shops, banks and cash machines. […]Just three EU countries have refused to part with their currencies: Britain, Sweden and Denmark.”/ Doisprezece din cele 15 tari ale UE s-au trezit cu o noua moneda astazi , euro ajungand si in buzunarele cetatenilor de pe continent . In cea mai mare schimbare monetara din istorie , mai mult de sase bilioane de bancnote si aproape 40 bilioane de monede au fost distribuite in magazine , banci si bancomate . […] Doar trei tari membre ale UE au refuzat : Anglia , Suedia si Danemarca “(BBC 1 January 2002 ).

1.2. Cadrul Special / particular – Marea Britanie, Suedia, Danemarca - derogare

Aceste tari au beneficiat de o derogare permanenta , insa de acum inainte nu se va mai permite nicio derogare de la aceasta regula . In cazul Angliei si Danemarcei li s-a dat o derogare permanenta. Deci, ele pot sa ramâna pe termen nelimitat în afara monedei Euro, sau în afara Eurozonei. Prin Eurozona întelegem cele 12 tari care au adoptat moneda comuna. In schimb Suedia, care nu beneficiaza de o derogare permanenta, se pare ca in fiecare an nu îndeplineste câte unul dintre cele cinci criterii de convergenta nominala de la Maastricht, care da dreptul unei tari sa adopte moneda unica Euro, numai pentru ca nu vrea sa adopte Euro, prin acest fenomen amânând permanent intrarea în zona Euro. Aceste trei tari procedeaza astfel, pentru ca ele considera ca detinerea unei monede proprii confera mai multe avantaje decât dezavantaje. Totusi, chiar daca tarile candidate vor fi obligate, mai devreme sau mai târziu, sa adopte moneda comuna, nu exista un calendar ferm, o anumita grila de timp care sa le fie impusa acestora. Adoptarea se va face numai atunci când tarile vor fi considerate ca fiind pregatite, si în dialog cu Comisia Europeana, pe de o parte, si Banca Centrala Europeana, pe de alta parte.

Marea Britanie a notificat Consiliului că nu are intenţia de a trece la ce-a de-a treia fază a UEM începută la 1 ianuarie 1999. De aceea, pentru această ţară nici nu a mai avut loc evaluarea îndeplinirii criteriilor de convergenţă pentru trecerea la moneda unică. în declaraţia de notificare s-au fixat regulile ce vor fi respectate de această ţară în cursul celei de-a treia etape a U.E.M.

Ca urmare, din cele 15 ţări membre ale Uniunii Europene existente în acel moment, Marea Britanie, Suedia şi Danemarca nu au participat la moneda unică europeană din raţiuni de natură politică. Slaba notorietate pe care moneda unică europeană o avea în rândul populaţiei celor trei state excludea posibilitatea ca acestea să se alăture curând celor 11 ţări ce vor lua parte la ultima etapă de realizare a UEM.

1.3. Referendum

Guvernul britanic a anunţat că nu intenţionează să organizeze un referendum pe această temă, pe perioada mandatului său care expiră în 2002, în timp ce în Suedia un astfel de referendum era programat chiar pentru anul 2002. Deşi a optat de bunăvoie pentru rămânerea în afara zonei EURO, noua monedă este vitală pentru economia Danemarcei, puternic orientată spre export. Fără Euro nu vor exista comenzi sunt de părere specialiştii, tonul fiind dat de reprezentanţii marilor concerne care desfăşoară numeroase activităţi în viitoarea zonă EURO. Ministrul comerţului exterior din Danemarca pregăteşte un program de informare a companiilor pentru o viitoare aderare la EURO.„Acum nu, poate mai târziu” a fost poziţia Suediei vizavi de EURO care a adus o serie de critici din partea partenerilor europeni. Se apreciază că şi în Suedia EURO va intra pe uşa din dos. Multe companii din Suedia au declanşat operaţiunea EURO prin care clienţii şi furnizorii au fost anunţaţi că de la 1 ianuarie 1999 decontările se vor face în EURO. Cele mai multe companii aşteaptă reacţia statului, pentru a se implica mai mult în zona EURO. Firmele doresc să vadă mai întâi cum va modifica parlamentul regimul fiscal şi dacă va accepta ca bilanţurile să fie întocmite în EURO. Bursa din Stockholm se pregăteşte şi ea pentru schimbarea ce a intervenit de anul acesta, cele mai tranzacţionate acţiuni vor fi exprimate în EURO, deoarece participanţii străini asigură o treime din tranzacţiile bursiere. Chiar dacă oficial cele 3 ţări menţionate nu participă la moneda unică din anul 1999, economiile lor sunt prea puternic legate de cele ale ţărilor participante. Companiile transnaţionale sau cu activitate de export din aceste ţări nu vor putea evita contactul cu EURO. Mai mult, se apreciază că şi alte ţări care nu sunt nici măcar membre ale U.E. vor introduce prin uşa din spate moneda unică europeană. Pe lângă aceste considerente de factură politică există şi impedimente de ordin economic, care nu permit ţărilor respective să ia parte la desăvârşirea UEM. În cazul economiei britanice, nivelul ratei dobânzii constituie factorul principal care defavorizează o astfel de participare, o diminuare a acesteia putând genera puternice presiuni inflaţioniste. În Suedia, instabilitatea monedei naţionale şi statutul băncii centrale (care se bucură de o deplină independenţă) sunt argumentele cele mai importante invocate de autorităţi în susţinerea neparticipării la UEM.