Leadership comportamental

1.Introducere

Odata cu trecerea timpului s-a constatat ca unele persoane indeplinesc foarte bine rolul de lider, pe cind altele nu se descurca atat de bine cu un astfel de rol. In incercarea de a gasi raspunsul la intrebarea de ce unii oameni sunt lideri mai eficace decit altii, cercetarile s-au concentrat asupra trasaturilor, comportamentelor, carismei si situatiilor .

Limitele abordarii prin trasaturi au dus la concentrarea atentiei asupra comportamentului de leadership in raport cu discipoli sau subalterni, adica asupra a ceea ce fac liderii intr-un cadru de grup si ce i-au facut sa devina lideri.

Teoriile comportamentiste, ap rute si dezvoltate prin anii 1950 pornesc de la premisa ca in activitatea de conducere nu conteaza doar cum un lider reuseste sa impartaseasca valorile organizatiei, ci si cum acesta reuseste sa isi instruiasca subordonatii, sa le sugereze noi proceduri, sa le furnizeze informatii, sa ii incurajeze si sa ii sprijine. Acestea sunt opusul teoriilor personologice , fiind centrate pe activitatea liderului si pe cum influenteaza aceasta eficienta activitatii de conducere.

2. Recapitulare teoria trAsAturilor

Cercetatorii in incercarea lor preliminara de a descrie leadershipul sau ajutat de anumite teorii acestea reunindu-se sub denumirea de teoria trasaturilor.Astfel acestia la inceputul secolului XX, au examinat diferiti lideri care in conceptia lor au atins un nivel de maretie pentru a identifica trasaturi comune pe care acestia le poseda.Baza studiului a fost pusa pe personaje cu caracter istoric sau consacrate de sex preponderent masculin.

In prima faza acesta teorie sustinea faptul ca aceste trasaturi ale liderilor sunt inascute, adica un lider nu se poate forma pe parcurs el se naste.Cercetatorii care au fondat aceasta teorie sunt de parere ca un individ care poseda trasaturi de lider se deosebeste net de ceilalti indivizi non-lideri.Asadar notiunea de leadership a fost legata de natura si nu de stiinta sau invatare. Desprinzandu-se ideea ca lideri sau nascut pentru a conduce.

3.Prezentarea modelului de leadership

Teoriile comportamentiste au aparut si s-au dezvoltat prin anii '50, constatandu-se astfel ineficienta listelor interminabile de trasaturi, de cele mai multe ori contradictorii, in studiul conducerii.

Astfel, se porneste de la ideea ca in activitatea de conducere nu conteaza ce este si cum este liderul, ci ce anume face el. De aici s-au evidentiat doua teorii ale conducerii, relativ asemanatoare intre ele, si anume :

1.Teoria celor doua dimensiuni comportamentale elaborata de cercetatorii de la Ohio State University.

A fost elaborata de un grup de cercetatori dela Universitatea din Ohio,imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial si continuata mult timp dupa aceea. Prin aplicarea unor serii de scale de catre cercetatori , au descoperit doua dimensiuni comportamentale implicate in activitatea de conduceresi anume:

o Consideratia

o Structurarea

Consideratia se raporteaza la comportamentele profunde ale liderului care afecteaza relatiile interpersonale,nu insa la cele superficiale.,ci la cele profunde prin care se stimuleazamotivatia .De asemenea se refera la relatiile de incredere sau respect reciproc pe care le stabileste liderul.

Structura include comportamentele care influenteaza indeplinirea sarcinii formale, determinarea rolurilor, distribuirea sarcinilor, programarea activitatilor. De asemenea este asociata cu eforturile liderului de a indeplini scopurile organizatiei.

Studiul corelatiilor dintre aceste comportamente si eficienta activitatii liderului a evidentiat cateva concluzii interesante:

- exista relatii semnificative intre variatiile comportamentale ale liderului si performanta/satisfactia grupului; din acest punct de vedere;

- indicele inalt de consideratie indiferent de combinatia in care apare asigura in genere o satisfactie crescuta in randul salariatilor;

- relatia dintre dimensiunile comportamentale si eficienta conducerii nu este, de regula, directa, ci moderata de o serie de alte variabile;