Leadership și Management de Proiect

Definirea organizatiilor

Ce este o organizatie?

Exista foarte multe definitii ale organzatiilor, insa se pot desprinde cateva elemente comune tuturor:

1. O organizatie include intotdeauna persone care interactioneaza in vederea realizarii unui scop sau obiectiv comun

2. Interactiunile dintre oameni pot fi ordonate intr-o anumita structura

3. Structura unei organizatii descrie rolurile, relatiile, activitatile, obiectivele, ierarhia de autoritate si responsabilitate specifice organizatiei respective

Astfel:

O organizatie este un sistem structurat de interactiune a oamenilor in scopul realizarii unor obiective comune.

Conceptul de organizatie are catvea implicatii importante:

a) implica existenta unor obiective comune sau scopuri organizationale, care trebuie cunoascute si acceptate de toti membrii organizatiei, pentru ca organizatia sa fie eficienta.

b) Procesul de interactiune al oamenilor pentru realizarea obiectivelor. Se poate afirma ca succesul sau esecul unei organizatii in realizarea obiectivelor sale depinde in cea mai mare masura de calitatea interactiunilor dintre membri. Aceste interactiuni nu ar exista daca nu ar fi in primul rand obiectivele care sa determine interactiunile.

c) Interactiunile dintre oameni se realizeaza in cadrul unei structuri organizationale specifice, al carui scop este acela de integrare sau coordonare a tuturor resurselor necesare atingerii obiectivelor organizationale.

Tipuri si forme de organizare

Leadershipul apare ori de cate ori un grup de oameni isi unesc si armonizeaza eforturile in vederea realizarii unui obiectiv comun. Exista o larga diversitate si multitudine de forme de leadership. Una din cele mai cunoscute si utilizate tipologii ale organizarii este realizata in functie de gradul de structurare. In raport cu acest criteriu, formele de organizare sunt clasificate in doua mari tipuri: Informale si Formale.

In plan informal se constituie grupuri de oameni caracterizate prin existenta unor relatii spontane, flexibile sau nedefinite cu claritate. Natura exacta a interactiunilor dintre membriisi chiar scopurile organizarii nu sunt specificate.

Calitatea de membru intr-o astfel de forma organizationala poate fi dobandita fie in mod constient, deliberat, fie inconstient. Lipsa de structura clar definita a unei astfel de organizari nu e echivalenta cu absenta unor norme, retele de comunicare sau leaderi. Dimpotriva, toate acestea exista si in organizarea informala, insa acceptarea normelor sau liderilor de catre membrii organizatiei este implicita si spontana. Un club privat, o relatie de prietenie sau o serata sunt tot atatea ilustrari ale unei organizari de tip informal. Mai mult, un grup restrans de prieteni sau buni colegi de munca dintr-o organizatie formala poate fi considerata ca reprezentand o organizatie de tip informal.

Organizatiile informale dispun si de capacitatea de a se transforma cu timpul in organizatii formale. Atunci cand relatiile dintre membrii, normele, activitatile, obiectivele unei organizatii informale incep sa fie bine definite si structurate, ele devin organizatii formale.

O organizatie formala este tipul de organizare cu o structura clar definita, ea descriind normele, pozitiile si rolurile specifice relatiilor dintre membrii acestei organizatii. Structura organizatiei formale statueaza de asemenea ierarhia obiectivelor, relatiile de autoritate, putere si responsabilitate, canalele de comunicare etc.calitatea de membru intr-o organizatie formala este dobandita constient, intr-un moment anume. Asa cum organizarile informale pot fi convertite in organizatii formale si acestea din urma se pot transforma cu timpul in forme de organizare informala.

“Organizatiile formale apar din si sunt necesare organizarii informale; dar atunci cand organizatiile formale incep sa functioneze, ele creeaza si necesita organizarii formale” (Vlasceanu, 2003, p.78) Ca urmare, intre cele doua tipuri de asocieri este vorba despre o relatie circulara: structurile formale genereaza din nou grupuri informale cu intentia de a-l apara pe individ de dominatia structurilor formale si pentru a mentine deschise canalele de comunicare.

Intrucat in orice intreprindere exista o organizare formala si o organizare informala, care deseori difera sensibil, leaderii informali pot sa nu se identifice cu managerii, adica persoanele cu functii de conducere in ierarhia intreprinderii. In aceste conditii este evident faptul ca un bun manager va fi intotdeauna si un bun leader, dar un bun leader nu este intotdeauna un manager. In aceasta privinta, K. Davis precizeaza sugestiv: „Leadershipul este o parte a managementului, este abilitatea de a convinge pe altii sa caute in mod entuziast atingerea unor obiective definite. Este factorul uman care asigura coerenta unui grup si il motiveaza pentru atingerea unor scopuri. Activitati de management ca: planificarea, organizarea si luarea deciziilor sunt „coconi” inactivi pana ce leaderul declanseaza puterea motivatiei in oameni si ii ghideaza spre anumite scopuri.”

In consecinta, grupurile informale nu trebuie privite ca niste entitati distructive, obscure. Ele au si dezavantajele, dar meritele sunt cu adevarat relevante pentru organizatie: faciliteaza comunicarea, increderea, corecteaza sistemele formale, indeplinesc obiectivele organizationale, inlesnesc sarcinile managerilor, conduc la obtinerea satisfactiei in munca, ofera feed-back managerilor, sunt instrumente de protejare a implicatiei emotionale a angajatilor.

I. Conducerea organizatiilor

Unul dintre cele mai importante aspecte in studiul organizatiilor se refera la conducerea organizatiilor in general si la conducerea eficienta a organizatiilor in special. Conducerea este de altfel considerata factorul cheie, strategic, in procesul de structurare, functionare si eficientizare a organizatiilor.

Intr-o formulare simpla vom defini conducerea ca un proces dinamic de organizare si coordonare de catre grup, intr-o anumita perioada de timp si intr-un context organizational specific, a altor grupuri de membrii ai organizatiei, in scopul realizarii unor sarcini sau scopuri specifice. Acest proces dinamic de organizare trebuie inteles ca implicand capacitatea conducerii de a integra si coordona toate resursele pentru obtinerea rezultatelor dorite. Aceasta definitie de lucru are cateva implicatii importante.

1. Conducerea nu este limitata in mod necesar la o persoana. Mai ales in conditiile conducerii moderne, exista un grup de conducatori responsabili cu diferite sectoare de activitate si cu diferite grupuri de oameni.

2. Conducerea reprezinta un proces dinamic influentat de o multitudine de factori: climat organizational, caracteristici ale grupului sau indivizilor ce urmeaza sa realizeze sarcinile, schimbari ce pot interveni in modul de realizare a sarcinilor. Adica nu se poate vorbi de un stil de conducere unic, universal valabil, eficient in orice situatie.

3. Dinamismul procesului de conducere are in vedere su faptul ca sarcina conducerii este aceea de a transforma potentialul in realitate. Aceasta inseamna ca un conducator trebuie sa actioneze in permanenta ca un factor de schimbare, progres si inovare si nu doar sa reactioneze sau sa se adapteze pasiv la ceea ce deja s-a produs. El trebuie sa anticipeze ceea ce urmeaza sa se intample si nu doar sa raspunda la ceea ce s-a intamplat. Dinamismul actului de conducere presupune orientarea spre cauza si nu spre efect, presupune activism, initiativa, capacitate de previziune si nu inertie si pasivitate.