Management comparat

Management comparat

Tema nr. 1. Analizați cultura națională din România și cultura unei organizații românești utilizând abordarea managementului structurilor multiculturale elaborată de Geert Hofstede.

1. Analiza cultura națională din România și cultura unei organizații românești utilizând abordarea managementului structurilor multiculturale elaborată de Geert Hofstede.

Pornind de la premisa existenței unei strânse legături între cultura organizațională și cea a societății în care organizația își desfășoară activitatea, Hofstede [1980] definește cultura ca fiind o “programare mentală colectivă a unui grup de oameni” și identifică patru dimensiuni ce determină, în concepția sa, tipul de cultură. Hofstede a identificat 4 dimensiuni-cheie cu ajutorul cărora se poate face distincție între diversele valori și atitudini proprii culturilor studiate, în privința chestiunilor de muncă.

1. Premisă dimensiunii culturale individualism/colectivism este reprezentată de intensitatea relațiilor dintre membrii unei societăți, organizații sau ai unui grup. Prin prisma acestei dimensiuni culturale, societățile sunt de tip individualist, respectiv de tip colectivist sau comunitar.

În societățile caracterizate prin individualism sunt importante viața personală, viața familială, profesia, poziția ierarhică, libertatea individului de a-și organiza propria activitate și de a se realiza din punct de vedere material, profesional, social și cultural.

În societățile caracterizate prin colectivism sunt importante grupul din care individul face parte, condițiile și climatul de muncă, cultura organizațională.

Dimensiunea culturală individualism/colectivism influențează substanțial relațiile dintre membrii unei societăți sau ai unui grup nu numai la nivel macrosocial, dar și la nivel microeconomic, al organizațiilor economice.

România, cu un scor de 30, este considerată o societate colectivistă. Acest lucru se manifestă printr-un angajament strâns, pe termen lung, fie că grupul este familia, familia extinsă sau relațiile extinse. Loialitatea într-o cultură colectivistă este primordială, și prevalează asupra majorității celorlalte norme sociale și reglementări. Societatea încurajează relațiile puternice în care toată lumea își asumă responsabilitatea pentru ceilalți membri ai grupului lor. În societățile colectiviste infracțiunea atrage rușinea și alterarea imaginii, relațiile angajator/angajat sunt percepute în termeni morali (ca o legătură de familie), deciziile de angajare și promovare țin seama de grupul angajatului, managementul este unul de gestionare a grupurilor.

2. Premisă dimensiunii culturale distanță mare față de putere/distanță mică față de putere o reprezintă faptul că oamenii, membri ai unor societăți, organizații sau grupuri se nasc inegali din punct de vedere fizic și intelectual, iar societatea, organizația sau grupul pot amplifica sau reduce în timp aceste inegalități. Ca urmare, fie se creează condiții pentru reducerea sau eliminarea diferențelor prin prisma bogăției, puterii și accesului la informații esențiale - acest fapt fiind specific societăților caracterizate prin distanță mică față de putere - fie se adâncesc și se amplifică diferențele de bogăție, putere și informație - ceea ce este specific societăților caracterizate prin distanță mare față de putere.

Dimensiunea culturală distanță mare față de putere/distanță mică față de putere reprezintă modul de înțelegere a inegalității de putere între șefi și subordonați, între conducători și cei conduși. În țările cu distanță mare față de putere se menține un conflict permanent între cei care dețin puterea și cei care sunt conduși. În schimb, în țările cu distanță mică față de putere se menține în mod constant armonia între șefi și subordonați.

România are aici un scor foarte ridicat (90) care indică acceptarea unei ordini ierarhice, în care toată lumea are locul său, ce nu necesită vreo justificare ulterioară. Ierarhia într-o organizație este privită ca reflectând niște inegalitățile inerente, centralizarea este populară, subordonații așteaptă să li se spună ce să facă și șeful ideal este un autocrat binevoitor.

3. Premisă dimensiunii culturale evitarea puternică a incertitudinii/evitarea redusă a incertitudinii o reprezintă faptul că timpul evoluează într-un singur sens, de la un trecut cunoscut, printr-un prezent asumat, spre un viitor marcat de risc și incertitudine, ceea ce creează neliniște, angoasă, teamă, adesea violență. Evitarea incertitudinii măsoară astfel gradul de toleranță al societății, organizației, grupului față de neliniștea produsă de posibilele evenimente viitoare. Când gradul de toleranță față de viitor este mare, evitarea incertitudinii este redusă, iar când toleranța este redusă, evitarea incertitudinii este ridicată, iar riscul producerii unor evenimente neprevăzute scade.

În societățile și organizațiile caracterizate printr-un grad scăzut de evitare a incertitudinii, salariați își schimbă frecvent locul de muncă, sunt preferate organizațiile mici și mijlocii, riscurile personale asumate sunt mari, nu este acceptat comportamentul agresiv, se preferă munca în echipă și valorile colectiviste, se ascund emoțiile și se așteaptă ca autoritatea să fie în serviciul cetățeanului. În societățile și organizațiile caracterizate printr-un grad ridicat de evitare a incertitudinii, salariații devin fideli organizației, de regulă de dimensiune mare, se asumă riscuri personale mult reduse, sunt dorite deciziile ferme și instrucțiunile precise, chiar comportamentele agresive, se preferă activitățile personale și valorile individualiste, se apreciază valorile fundamentale și managementul participativ.

România la acest capițo deține 90 de puncte, ceea ce înseamnă ca țările care au un scor ridicat mențin codurile rigide de credință și conduită, sunt intolerante față de comportamente neortodoxe și față de ideile noi. În aceste culturi este o nevoie emoțională de reguli (chiar dacă acestea nu par a funcționa vreodată), timpul înseamnă bani, oamenii au o nevoie interioară de a fi ocupați și de a lucra din greu, precizia și punctualitatea sunt norma, inovația poate fi respinsă, siguranța este un element important în motivația individual.