Management Intercultural

Geert Hofstede

Gerard Hendrik Hofstede, (născut la 2 octombrie 1928, Haarlem) este un scriitor influent de origine olandeză ce a studiat interacţiunile dintre cultura națională şi cultura organizațională fiind autorul mai multor cărţi. Studiul lui Hofstede a demonstrat că există la nivel naţional şi regional grupări culturale, care afectează comportamentul în societăți și organizații şi care sunt foarte persistente in timp.

Printre lucrările sale de renume putem menționa:

• Hofstede, Geert. Culture's Consequences, Comparing Values, Behaviors, Institutions, and Organizations Across Nations, Sage Publications, Second Edition.

• Hofstede, Geert. Cultures and Organizations: Software of the Mind: Intercultural Cooperation and Its Importance for Survival, (1996), New York, McGraw-Hil.

• Hofstede, Geert. Masculinity and Femininity: The Taboo Dimension of National Cultures, Thousand Oaks CA, Sage Publications.

• Hofstede, Geert. Culture's consequences: International differences in work-related values, (1980), London, Sage.

El a descoperit 7 dimensiuni culturale, legate de valorile naţionale:

Dimensiuni culturale propuse de Hofstede:

1) Distanța față de putere mică/mare

Distanța ierarhică este reprezentată de percepția asupra gradului de inegalitate al puterii între cel care o deține și cel care o suportă. În cadrul țărilor cu distanța ierarhică mare, puterea este un aspect important al societății, deținătorii acesteia având alte reguli care îi ghidează fața de ceilalți. Din contra, în țările cu o distanta ierarhica mică, un director în funcțiune încearcă să pară mai puțin puternic decât este în realitate. Apoi, în țările cu o distanță ierarhică mare se întâlnește frecvent autoritatea bazată pe charismă si constrângere, în timp ce în țările cu o distanță ierarhică mică se întâlnește frecvent autoritatea bazată pe competență. Dacă în țările cu o distanță ierarhică mică autoritatea este pusă în discuție iar puterea politică este bazată pe un sistem reprezentativ, în țările cu o distanță ierarhică mare există profesori atotștiutori iar puterea politică este concentrată în mâna unei oligarhii sau a militarilor. Cuvinte cheie pentru țările cu o distanță față de putere mică: egalitate, armonie, dependență; distanță față de putere mare: inegalitate, inaccesibilitate, conflict. Exemple de țări cu o distanță ierarhică mare: Malaezia, Slovacia; țări cu o distanță ierarhică mică: SUA, Marea Britanie, Danemarca.

2) Controlul incertitudinii redus/intens

Controlul incertitudinii este dimensiunea culturală care masoară gradul de toleranță față de neliniștea provocată de evenimentele viitoare. Cu cât acest grad de toleranță este mai mare, cu atât controlul incertitudinii este mai redus și invers. Societățile în cadrul cărora membrii au tendința de a accepta incertitudinea, considerând că aceasta face parte din viață și în multe cazuri nu se poate influența, se caracterizează printr-un control redus al incertitudinii. Dimpotrivă, în societățile în care membrii sunt crescuți si educați pentru a învinge viitorul, să lupte pentru a-l stăpâni și controla, se caracterizează printr-un control intens al incertitudinii. În țările cu un control redus al incertitudinii se observă o modernizare foarte avansată și religii tolerante bazate pe relativism, în timp ce țările cu un control intens al incertitudinii sunt în curs de dezvoltare, iar religia este intolerantă. Cuvinte cheie pentru un control al incertitudinii intens: claritate, îngrijorare pentru viitor, fară inițiative; control al incertitudinii redus: tensiune redusă, speranță, initiațivă. Exemple de țări cu un control al incertitudinii intens: Grecia, Franța, Coreea de Sud; țări cu un control al incertitudinii redus: Singapore, Danemarca.

3) Individualism/colectivism

Diferențele existente în domeniul vieții comunitare provin din intensitatea relațiilor dintre indivizii unei societăți. Prin prisma acestei dimensiuni, societățile se împart în comunitare și individualiste. În societățile comunitare se valorifică timpul pentru grup și este important de a avea condiții bune de muncă, iar în cele individualiste se valorifică timpul în favoarea vieții personale a individului și este importantă libertatea în organizarea propriei munci și deșfășurarea unei munci în care individul să considere că se realizează profesional. În țările caracterizate prin individualism promovarea se face atât din interior cât și din exterior iar deciziile se iau în mod identic pentru toate persoanele, pe când în țările colectiviste promovările se fac mai ales din interior iar la baza lor stă și vechimea, deciziile luându-se în funcție de relațiile personale. Cuvinte cheie pentru țări individualiste: autonomie, egalitate, inițiativă; țări colectiviste: apartenență, grup, moralitate. Exemple de țări individualiste: Australia, SUA, Anglia; țări colectiviste: Mexic, Japonia.