Managementul Organizațional și Secvențele Actului de Decizie Administrativă - Transparența Decizională în Administrația Publică

Secvenţele actului de decizie administrativă:

Diverşi autori, printre care şi Dl. Constantin Brătianu, consideră că ceea ce a creat o administraţie stufoasă birocratică, dar ineficientă este tocmai sistemul de gândire liniar, în dauna celui de tip determinist – probabilist şi strategic. Introducerea unui management decizional în administraţia publică, prin adaptarea sistemului decizional din sectorul industrial (al economiei pragmatice) pare o soluţie constructivă. Deseori, soluţiile de parteneriat public – privat transferă riscul de management către partenerul privat, gestionând o creativitate şi o strategie economică de tip concurenţial.

George A. Steiner identifica 14 procese elementare de aplicare şi conştientizare a scopurilor adoptate, surse ale fundamentării deciziilor, după cum urmează :

- definirea obiectivelor (identificarea domeniului de acţiune);

- planificarea strategiei (dezvoltarea conceptelor, ideilor, planurilor pentru atingerea cu succes a obiectivelor definite) ca parte a procesului de management şi a planificarii operaţionale;

- stabilirea etapelor (definirea de scopuri – ţinta scadentă in timp bine definit şi scurt pentru jalonarea strategiei);

- dezvoltarea filozofiei organizaţiei (stabilirea credinţelor, valorilor, atitudinilor şi liniilor nescrise în masura să fundamenteze gândirea practică a mediului înconjurător şi organizaţional);

- stabilirea politicilor de acţiune (planurilor de acţiune comună a organizaţiei în spiritul filozofiei proprii);

- planificarea structurală a organizaţiei;

- asigurarea personalului uman (recrutarea, selecţia, formarea personalului – incluzând o proporţie adecvată a talentelor de înalt-calibru pentru a acoperi poziţiile din organigrama organizaţiei);

- stabilirea proceduriilor (al modului de desfăşurare al activităţilor);

- prevederea facilităţilor ( tehnologiei şi echipamentului necesar, precum şi alte facilităţi fizice necesare bunei desfăşurări a activităţilor);

- prevederea capitalului (asigurarea afacerii cu capital şi credit pentru facilităţile fizice şi capitalul destinat desfăşurarii curente a activităţii);

- definirea standardelor (stabilirea criteriilor de performanţă care fac posibilă atingerea pe termen lung cu succes a obiectivelor.

- stabilirea programului de management şi planurilor operaţionale ca faze ale planificării globale;

- asigurarea controlului informaţiei ascendente şi descendente (destinat controlului intern al operaţiuniilor şi activităţilor desfăşurate, precum şi comunicarea descendentă către personalul operativ în scopul conştientizării comandamentelor, strategiei, politicii, procedurilor, programelor, pentru menţinerea sub obiectiv a proceselor interne şi externe muncii şi pentru măsurarea performanţelor activităţii);

- activarea personalului (motivarea şi implicarea personalului la toate nivelele să acţioneze în spiritul filozofiei, politicilor, procedurilor, standardelor şi să respecte planurile companiei).

Modele clasice de analiză – diagnostic aplicabile şi la domeniul administraţiei publice:

Modelul LCAG al Universitatii Harvard Bussiness School (Learned, Christensen, Andrews and Guth in 1969) isi propune o analiza – diagnostic a organizatiei si pozitionarea in raport cu mediul si concurentii prin decuparea intr-o analiza externa (a amenintarilor si oportunitatilor cu care organizatiile pot fi confruntate) si o analiza interna care studiaza fortele si slabiciunile proprii. Acest model sintetic de analiza este denumit SWOT ( strenght, weakness, opportunity, threat), generând scenarii strategice, din care se concluzioneaza planuri de actiune pentru fiecare nivel de decizie.