Managing Global Human Resource

Introducere

În prezenta lucrare vom face referire la viziunea pe care autorul Dessler o are asupra administrării globale a resurselor umane, precum şi o comparaţie între opiniile diferiţilor autori asupra acestei teme.

De asemenea pentru a întelege fiecare etapă care ar trebui parcursă în cadrul dezvoltării resurselor umane voi încerca să vă ofer exemple cât mai concrete şi cât mai clare.

În primul capitol coi face referire la viziunea pe care o are autorul Dessler asupra administrării globale a resurselor umane și voi studia pe rând părerea sa despre: resursele umane şi internaţionalizarea afacerilor unde voi detalia provăcările la care trebuie să facă față departamentul de resurse umane, cum este afectat managementul resurselor umane de diferențele dintre țări. După care vo vorbi despre asemănările și deosebirile în practica managementului resurselor umane în lume si voi atinge subiecte precum procesul de selecționare a personalului, scopul de a evalua performanțele și practica pregătirii și dezvoltării profesionale. Urmează studierea modului în care se implementează un sistem global de resurse umane și organizarea de personal la nivel global unde voi dezbate probleme legate de personalul unei companii care își deschide filiale în străinătate, valorile și politica personalului interațional, de ce dau greș misiunile de expatriere și selectarea managerilor expatriați.

Tot în primul capitol vom discuta despre instruirea și menținerea angajaților expatriați unde vom atinge subiecte precum: orientarea și instruirea angajaților în misiunile internaționale, metode de instruire a persoanelor expatriate, compensarea persoanelor expatriate, evaluarea managerilor expatriați, relaţii internaţionale de muncă, măsuri de protecţie, răpirea şi răscumpărare de asigurare și despre problemele și soluțiile repatrierii.

În capitolul doi voi vorbi despre asemănările, deosebirile și complectările pe care le are autorul Mello în cartea sa.

Cap. I. Administrarea globală a resurselor umane din punctul de vederea a lui Dessler G.

1.1 Resursele umane şi internaţionaționalizare afacerilor.

Companiile din Statele Unite au început să îşi extindă aria de activitate şi în strainatate, dar şi-au dat seama că succesul lor depinde de abilitatea conducerii de a se adapta la piata şi cultura fiecarei ţări în parte.

Astfel au apărut unele întrebări: „Ar trebui să angajăm un manager local sau din Statele Unite?”, “Cum ar trebui să apreciem şi să plătim angajaţii locali?”, “Cum ar trebui să ne descurcăm cu unitatea biroul central?”.

Provocările departamentului de resurse umane în afacerile internaţionale.

Pentru a face faţă unui personal multinaţional au aparut mai multe probleme cum ar fi: adresarea, selecţia candidaţilor, atribuirea termenilor şi a documentaţiei, relocare de prelucrare şi de furnizor de management, procesul imigrarii, cultura şi limba de orientare şi formare profesională, administrare compensărilor şi prelucrarea salariilor, administraţia fiscală, dezvoltarea şi planificarea carierei.

Provocările conducerii resurselor umane peste hotare a avut ca impediment distanţa şi diferenţele de cultura, politică, legislaţie şi economie.

Cum este afectat Managementul resurselor umane de diferenţele dintre ţări.

Factorii Culturali. Ţările din toată lumea au o cultură diferită care influenţează comportamentul cetăţenilor din punct de vedere al artelor naţiunii, programelor sociale, politică si felul în care acesţia fac anumite lucruri.

Dessler ne dă ca exemplu un studiu de 330 de manageri din Hong Kong, China si Statele Unite. Managerii din SUA sunt concentrați pe terminarea proiectului, cei din China sunt concentrați asupra atmosferei la locul de munca, pe cand cei din Hong Kong sunt între aceste doua extreme.

Sistemul Economic. Diferențele din acest sistem sunt reflectate și ele în practica resurselor umane. Aici se face referire la salarul mediu pe ora în anumite țari cum ar fi: Mexic 2,38$, Taiwan 5,41$, Marea Britanie 17,47$, Statele Unite 21,33$ iar Germania 25,08$. Mai sunt și diferențele legate de sărbătorile legale (numarul de zile libere intr-un an), spre exemplu în portugalia sunt in medie 1980 de ore lucrate anual, pe cand în Germania sunt doar 1648 de ore, dar și la zilele de vacanță legale.

Relațiile dintre factorii legali și industriali. În Statele Unite spre exemplu angajații își aleg un grup de persoane care vor sta de vorbă lunar cu managerii pentru a discuta diferite subiecte cum ar fi politica anti-fumat. În Germania angajații aleg o singură persoană care îi va reprezenta în ședințele consiliului de conducere.

1.2 Diferențele și asemănările în practica managementului resurselor umane în lume.

Un studiu realizat în 13 țări la inceputul anilor 1990 a arătat că practica resurselor umane are o mulțime de asemanari și deosebiri în lumea întreagă.

Procesul de selecționare a personalului.

Acest proces este asemanator în toate țările din lume. Angajatorii din Statele Unite, Australia și Europa Latina folosesc cu predominanță pentru selecția personalului mai multe metode: interviul personal, proba practică și/sau experiența avută pe un post similar. În Mexic creiteriu de bază sunt relațiile, iar in China, Indonezia și Korea se pune accentul pe testele de angajare. Iar în Japonia și Taiwan se pune accentul pe concurenții cere se înțeleg bine cu personalul deja existent.

Scopul de a evalua performanța.

În Taiwan, Statele Unite și Canada unul dintre primele trei motive pentru care se evaluează performanța este acela de a stabili salarul fiecarui angajat în parte, în timp ce în Korea și Mexic acest motiv are o importanță foarte redusă. În Taiwan și Korea se pune accentul pe cunoașterea subordonaților în timp ce în celelalte țări acest factor este exclus.

Practica pregătirii și dezvoltării profesionale.

Când este vorba de scopul programelor de pregatire și dezvoltare profesională, sunt în general mai multe asemănări decât deosebiri in lume. Scopul principal al acestor programe este de a îmbunătăți abilitațile tehnice ale personalului.

Chiar dacă scopul este același diferența dintre timpul și sumele alocat acestor cursuri diferă de la țară la șară. În Asia (mai puțin Japonia) se cheltuiesc 241$ pe persoană în timp ce în Japonia se cheltuiesc 359$ iar în Statele Unite 724$. În Asia se alocă 26 de ore pe an pregatirilor în timp ce în Europa se alocă 49 de ore pe an.