Modele autohtone de predicție a riscului de faliment - modelele Bailesteanu și Ivonciu, Anghel

Capitolul 1: Consideraţii generale privind riscul riscul de faliment

1.1 Definirea conceptului de risc

Noţiunea de risc nu are semnificaţie decât atunci când se prefigurează viitorul şi când se încearcă estimarea fluctuaţiilor posibile ale ratei rentabilităţii cu ajutorul previziunilor.

Un obiectiv major al diagnosticului financiar în aprecierea stării de sănătate financiară a întreprinderii îl constituie evaluarea riscurilor ce îi însoţesc activitatea din care unele semnalează fragilitatea iar altele prefigurează falimentul(insolvabilitatea) ce ameninţă supravieţuirea(perenitatea).

Riscul este o componentă firească a vieţii economico-sociale care are la origine cauze multiple şi îmbracă forme variate cum ar fi: riscul comercial, competitiv, riscul datorat schimbărilor tehnologice, riscul de exploatare, riscul financiar, valutar, inflaţiei, riscul normativ, riscul politic, conjunctural, natural, de ţară etc. O mare parte din riscurile anterior enumerate îşi au originea în caracteristicile mediului de afaceri în care operează întreprinderea.

În ultimele decenii şi în special odată cu avansarea procesului globalizării şi cu expansiunea afacerilor peste graniţele naţionale s-a asistat la o diversificare fără precedent al situaţilor de risc şi incertitudine în lumea afacerilor. În paralel s+a constatat preocuparea a numeroşi specialişti în domeniu financiar, analizei financiar, management, statisticii aplicate etc pentru elaborarea modelelor de analiză monitorizare şi contracarare a riscului.

Falimentul ca şi succesul este o realitate, parte integrantă a mediului de afaceri concurenţial. În general falimentul unei întreprinderi este rezultatul unui proces continuu de degradare a stării sale economico+financiare, proces previzibil după părerea specialiştilor în circa 70% din cazuri pe baza simtomelor care anticipatează eşecul întreprinderii.

1.2 Factori care determină riscul de faliment

Aprecierea solvabilităţii unui agent economic şi implicit a riscului de faliment depind de o serie de factori cum ar fi: sectorul de activitate; ciclul de viaţă al activităţii; caracteristicile economice, financiare, fiscale, sociale, juridice si ecologice ale mediului exterior agentului economic; particularităţile agentului economic; sezonalitatea, periodicitatea şi fluctuaţiile activităţii; frecvenţa dificultăţilor în achitarea obligaţiilor; structura capitalurilor; mărimea firmei.

Capitolul 2: Analiza riscului de faliment

Falimentul ca şi succesul este o realitate, parte integrantă a mediului de afaceri concurenţial. În general falimentul unei întreprinderi este rezultatul unui proces continuu de degradare a stării sale economico+financiare, proces previzibil după părerea specialiştilor în circa 70% din cazuri pe baza simtomelor care anticipatează eşecul întreprinderii.

2.1 Apariţia şi dezvoltarea metodei de tip scor

Aprecierea solvabilităţii unui agent economic şi implicit a riscului de faliment depind de o serie de factori cum ar fi: sectorul de activitate; ciclul de viaţă al activităţii; caracteristicile economice, financiare, fiscale, sociale, juridice si ecologice ale mediului exterior agentului economic; particularităţile agentului economic; sezonalitatea, periodicitatea şi fluctuaţiile activităţii; frecvenţa dificultăţilor în achitarea obligaţiilor; structura capitalurilor; mărimea firmei.

2.2 Modele consacrate ale metodei de tip scor

În practica economică occidentală au fost elaborate o serie de modele bazate pe funcţia scor, dintre care cele mai cunoscute sunt: modelul Altman; modelul Conan şi Holder; modelul Centralei Bilanţurilor a Băncii Franţei; modelul Băncii Comerciale Române.

2.3 Modele ale şcolii româneşti

2.3.1 Modelul Mânecuţă şi Nicolae(1996)

Acest prim model a fost propus pentru industria metalurgică şi a fost dezvoltat de Mânecuţă şi Nicolae, doi specialişti la Comisia Naţională de Prognoză.