Motivarea prin coerciție versus motivarea prin stimulare

Introducere

Orice firmă, pentru a funcţiona, are nevoie de resurse de orice gen. În trecut se considera că cele mai importante resurse sunt cele materiale şi financiare, dar în ultimul timp s-a constatat că şi cele umane au un rol extrem de important pentru buna funcţionare a firmei. Resursele umane calificate şi cu multe cunoştinte în domeniul de activitate al respectivei instituţii va duce la creşterea randamentului firmei, deoarece pe lângă utilaje, echipamente, finanţe, acestea aduc un aport semnificativ la realizarea obiectivelor unei întreprinderi. Pentru a căuta cei mai buni angajaţi, firmele recurg la recrutare şi selecţie, unde pe baza cv-urilor şi eventual a unor teste, acestia sunt evaluaţi, iar apoi urmând a se angaja cei mai buni candidaţi.

Totuşi angajarea nu este suficientă, resursele umane trebuie să simtă că lucrează cu plăcere şi că vor să dea tot ce au mai bun în beneficiul firmei. Astfel, ele trebuie motivate prin diferite mijloace dar totuşi trebuie să avem în vedere un detaliu foarte important şi anume personalitatea fiecărui angajat. În general, cele mai bune metode de motivare sunt acelea când angajaţii sunt răsplătiţi material, financiar prin bonusuri, premii sau emoţional prin acordarea de încredere, dându-le anumite responsabilităţi şi nu în ultimul rând prin avansări.

Însă răsplătirea nu este tot timpul o metodă bună, deoarece unii angajaţi e posibil să nu dea randamentul aşteptat sau să comită multe erori. În acest caz, resursele umane trebuie sancţionate prin diferite moduri, cum ar fi scăderea salariului, trecerea pe o poziţie mai joasă sau realizarea de ore suplimentare pentru repararea eventualelor greseli comise.

Managerii de resurse umane trebuie să fie foarte pregătiţi şi să aibă cunoştinţe despre psihologia angajaţilor pentru a aplica cea mai bună metodă de motivare, deoarece aplicarea unei metode greşite poate afecta buna desfasurare a activităţii firmei iar astfel nu se mai ating obiectivele dorite.

Resursele umane sunt cele mai importante resurse din cadrul unei institutii deoarece de potentialul acestora depinde cresterea si dezvoltarea acelei institutii.

Astfel pentru a se obtine rezultate cat mai bune este nevoie ca acestea sa fie cat mai implicate in activitatea pe care o desfasoara, iar acest lucru se poate rezolva doar daca sunt bine motivate.Iar pentru o motivare cat mai buna trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele lucruri: gasirea cauzelor care determina rezultatele slabe, eliminarea atitudinilor negative, intelegerea necesitatilor fiecarui angajatilor.

Capitolul 1. Motivaţia

Capitalul uman va merge acolo unde este dorit şi va ramâne acolo unde este bine tratat. Nu poate fi condus poate fi doar atras. Walter Wriston, fost preşedinte Citicorp/Citibank

1.1. Definirea motivării

Încă de la începutul secolului XX, s-a observat un interes sporit al indivizilor faţă de definirea cât mai reală a motivaţiei. Din punct de vedere etimologic acesta provine din limba latină: ‘’movere’’ care înseamnă a mişca, a deplasa, a pune în mişcare, astfel, au apărut mai multe definiţii, care în principiu nu sunt foarte diferite.

Motivaţia este procesul de stimulare a unui individ în scopul de a acţiona pentru realizarea scopurilor propuse. - Patrick J. Montana, Management, Editura Barron’s, 1993

Motivaţia presupune măsura în care un efort persistent este dirijat pentru realizarea unui scop. - Johns, 1998

Motivaţia este ansamblul stărilor de necesitate ce se cer satisfăcute şi care îl împing, instigă şi determină pe individ să şi le satisfacă. - Conducerea resurselor umane, R. Emilian-coordonator, 1999

Motivaţia este suma forţelor energiilor interne şi externe care iniţiază, direcţionează şi susţine comportamentul uman în atingerea unui scop. - Introducere în Managementul resurselor umane, Editura Luckacs, 2000

Motivarea reprezintă procesul mişcării unora din membrii organizaţiei prin alţii, de a acţiona în direcţia obţinerii atât a obiectivelor individuale cât şi a celor organizaţionale. Managementul organizational, Ionescu, Cazan şi Negruşa, Editura Economica, 2001.

Motivaţia reprezintă suma forţelor, energiilor, interne şi externe care iniţiază şi dirijează comportamentul uman spre un anumit scop, care, odată atins, va datermina preocuparea pentru satisfacerea unei alte nevoi. Anton Rotaru, Adriana Prodan, 2006

1.2. Caracteristicile motivaţiei

1. Efortul - fiecare angajat trebuie să depună o anumită cantitate de efort, mai mică sau mai mare, în funcţie de postul ocupat;

2. Perseverenţa - angajaţii trebuie să depună un efort constant, pentru a nu apărea discontinuităţi în activitate, aceştia trebuie să persevereze în efortul lor;

3. Direcţia - efortul persistent al angajaţilor trebuie canalizat spre obţinerea de beneficii a instituţiei;

4. Obiectivele - orice activitate motivata are nişte obiective sau scopuri, angajaţii motivaţi ar trebui să acţioneze pentru a concretiza obiectivele propuse, în acest sens, ţelul angajaţilor ar fi o atenţie sporită şi decizii bune, o productivitate sporită.