Motivația pentru performanță - test AMI

1. Introducere. Motivaţia

Ce înseamnă să fii motivat? Aceasta este o întrebare des formulată de către psihologi şi alţi cercetători ai comportamentului uman. Este însă o întrebare care îi pasionează mai mult sau mai puţin pe manageri; aceştia nu sunt interesaţi direct de nivelul de motivaţie al angajaţilor, cât de profitul pe care respectivii îl aduc organizaţiei din care fac parte.

Ca să sintetizăm, pentru a avea angajaţi motivaţi, angajatorii trebuie să se asigure că aceştia ştiu ce au de făcut, cunosc legătura între rezultatele lor şi recompensele pe care le obţin, lucrează într-un climat pozitiv şi sunt instruiţi corespunzător. Este dificil sau uşor să creezi şi să conduci o organizaţie în care se întamplă toate aceste lucruri? Răspunsul este o opţiune a fiecărui manager. Ceea ce este cert este faptul că toate acestea constituie calea regală spre motivaţie, şi prin aceasta, spre performanţă şi profit.

1.1. Caracterizare şi definiţie

Omul desfaşoară multe activitaţi: mănâncă, se joacă, învaţă, colecţionează lucrări de artă, îşi agresează semenii, îi ajută, etc. O trăsătură comună acestor activităţi este motivaţia, fiind primul lor element cronologic.

A cunoaşte motivaţia unei persoane echivalează cu găsirea răspunsului la întrebarea ,,de ce’’ înteprinde o activitate. Răspunsul este dificil, deoarece cauzele declanşatoare sunt multiple şi nu se pot reduce la stimulii externi. Activitatea, reacţiile sunt declanşate şi de cauze interne; ansamblul lor a fost numit motivaţie de la latinescul motivus (care pune în mişcare). Pentru unii psihologi, motivul este numele generic al oricărei componente a motivaţiei fiind definit ca fenomen psihic ce declanşează, direcţionează şi susţine energetic activitatea. Componentele sistemului motivaţional sunt numeroase, variază ca origine, mod de satisfacere şi funcţii, clasificarea şi explicarea lor fiind controversate. Cei mai mulţi psihologi acceptă azi că motivaţia umană include trebuinţe, tendinţe, intenţii, dorinţe, motive, interese, aspiraţii, convingeri.

Pentru descrierea motivaţiei s-au utilizat în psihologie metafore construite pe baza unor noţiuni împrumutate din fizică.

Motivaţia acţionează ca un câmp de forţe (Kurt Lewin) în care se află atât subiectul cât şi obiectele, persoanele, activităţile. Pentru a caracteriza o componentă a motivaţiei s-a folosit conceptul de vector care posedă în fizică: mărime, direcţie şi sens. Analog vectorilor fizici, vectorii-motivaţiei sunt caracterizaţi prin intensitate, direcţie şi sens, proprietaţi care pot fi măsurate prin anumite metode psihologice. Direcţia şi sensul unui vector exprimă atracţia, aproprierea, evitarea sau respingerea. Intensitatea lui, se regăseşte în forţa de apropiere sau respingere. Între motivaţiile active la un moment dat, ca şi între forţele fizice, pot exista relaţii diverse, dar mult mai complexe.