Munca în Echipă și Posibilități de Aplicare în Administrația Publică

Introducere

”Viaţa, munca şi jocul în societatea umană presupun cooperarea cu ceilalţi. În cadrul grupurilor şi organizaţiilor ne exprimăm atât identitatea colectivă, cît şi individualitate. De-a lungul timpului, am trăit, am iubit, ne-am crescut copiii şi am lucrat în echipe.” (Baumeister şi Leary, 1995)

„Munca în echipă este capacitatea de a munci împreună pentru a realiza o idee comună. Capacitatea de a direcţiona realizările individuale spre obiectivele organizaţionale. Este sursa ce le permite oamenilor obişnuiţi să atingă rezultate neobişnuite”.(Andrew Carnegie- Cel mai bogat om din lume în 1901).

”În orice activitate succesul este, de cele mai multe ori, rodul efortului comun, al muncii în echipa. Reusitele sau înfrângerile nu se datorează în exclusivitate nici sefului, nici subalternilor, ci sunt rezultatul ambelor părti. Realitatea ne demonstrează că nu e suficient ca un grup profesional să fie format din personalităti puternice, competente si cu experientă dacă între acestea nu există compatibilităti , întelegere reciprocă, viziuni si motivatii comune centrate pe acceptarea scopului propus, solidaritate si camaraderie, nu se pot obtine rezultate meritorii. Valorificarea potentialului de muncă al fiecăruia, evolutia în cariera profesională nu se îndeplinesc fară a lucra si a respecta cerintele formării si mentinerii spiritului de echipă. La această stare care potentează calitatea si randamentul muncii fiecăruia se ajunge numai atunci când oamenii înteleg că întregul nu este egal cu suma părtilor, ci cu ceva mai mult, care se naste din interactiunea cu grupul, din armonia relatiilor interpersonale, din identificarea oamenilor cu valorile si scopurile grupului. A lucra într-un grup dezbinat în care certurile si neîntelegerile sunt frecvente, orgoliile si antipatiile, atitudinile de izolare, de desconsiderare sau indiferenta predominante, în care fiecare încearca pe cont propriu să-si rezolve problemele, în care denigrarea celuilalt este practicată în mod curent, este fară îndoială un obstacol serios pentru a munci cu plăcere. Pentru a nu se ajunge la aceasta situatie, fiecare trebuie să contribuie la transformarea unui număr de oameni ce muncesc la un loc, într-un grup omogen si functional.”

Pentru a exista o echipă trebuie îndeplinite cumulativ următoarele conditii:

a)are un sef;

b)i se asociază un obiectiv;

c)utilizează practici de actiune;

d)este un grup de echipieri.

Echipa nu există în absenta unuia dintre cele patru elemente si numai existenta lor conferă grupului statutul de echipă. Un grup care nu are un obiectiv precis si a carui organizare are un caracter preponderent informal nu se poate numi echipă.O echipă cuprinde un anumit număr de persoane care formează o aliantă în scopul de a colabora la realizarea unui obiectiv comun.O definitie mai nuantată este oferită de L.Hirschorn:”Echipa reprezintă un grup de indivizi cărora li se dă puterea necesară pentru a participa la procesul decizional, puterea de a influenta modul de realizare a obiectivelor stabilite si chiar de a-si fixa singuri mai multe din aceste scopuri.”

Etapele de evolutie ale unei echipe

Putem investiga echipele în modalităţi diferite. O modalitate foarte utilă este să ne imaginăm că echipa are propria viaţă. Tot aşa cum noi traversăm un număr de etape în viaţa noastră, echipele urmează şi ele o serie de etape. Înţelegerea acestor etape ne ajută să organizăm o echipă.

”a)Formarea grupului. In cadrul acestei prime etape de existenţă a grupului, au loc întâlnirea tuturor membrilor, analize reciproce ale comportamentelor individuale şi încercarile de familiarizare cu obiectivele comune. Examinarea obiceiurilor, a practicilor şi a ideilor fixe are scopul de a determina ceea ce este şi ceea ce nu este acceptabil în cadrul grupului. Cu acelaşi prilej se estimează dependenţa fiecăruia faţă de ceilalţi membri ai grupului şi rolul liderului în cadrul colectivului.

b)Opoziţia este etapa în cursul căreia survin conflicte şi fricţiuni între membrii grupului. Fiecare persoană doreşte să cunoască mai bine comportamentul colegilor, iar tensiunea începe să urce, deoarece apare tendinţa de a exercita mai multă influentă asupra celorlalţi sau apar comportamentele de lider, ceea ce nu convine tuturor. Uneori, o parte a membrilor grupului pune în cauza autoritatea responsabilului şi îşi propune să părăsească echipa. Dacă nu se face nimic pentru a detensiona această situaţie, unele persoane ar putea să aibă resentimente şi să poarte pică responsabilului sau altor membri ai grupului. De aceea, este normal ca liderul grupului să aiba în vedere aceste manifestări şi să încerce să le atenueze.

Eliminarea totală a fricţiunilor nu este recomandabil, deoarece existenţa lor permite grupului să evolueze.

c)Normalizarea. După perioada de tatonări , conflicte şi destindere a atmosferei, urmează o noua etapă, care se remarcă prin apariţia normelor şi creşterea coeziunii grupului. Fiecare membru al grupului începe să accepte obiceiurile şi defectele celorlalţi, iar cooperarea se dezvoltă. Rolurile individuale încep să se contureze, dar acest lucru nu înseamnă că s-a terminar opoziţia în cadrul grupului. Astfel, dacă o persoană nu-şi îndeplineste rolul care i s-a atribuit, ceilalţi membri ai grupului ar putea să-l critice, să-i adreseze reprosuri.

Pentru această etapă este specifică amortizarea activităţilor membrilor grupului şi apariţia unui climat de încredere şi de sinceritate, care poate ameliora moralul şi eforturile ce vizează să promoveze munca în echipă.

d)Realizarea mandatului. Relaţiile dintre membrii grupului devin favorabile rezolvării problemelor comune, ajungându-le la situaţia ca munca împreună să fie considerată utilă şi placută. Fiecare persoană îşi îndeplineşte rolul care îi revine şi interacţioneaza cu grupul într-o manieră naturală. Atât îndeplinirea sarcinilor, cât şi comunicarea şi schimburile se efectueaza de acum într-o manieră normală, spontană şi instructivă. Toţi componenţii grupului pot de acum să rezolve problemele pentru care acesta a fost creat, fiind în masură să discute liber despre sarcinile şi responsabilităţile proprii, fără teama de a fi criticaţi. Stadiul atins în cadrul acestei etape permite membrilor grupului să ajungă la un consens asupra problemelor importante şi să reuşească să renunţe la certuri şi la intrigi.