Plan de afaceri - SC Siderurgica SA

1.PARTICULARITĂŢI ŞI OBIECTUL DE ACTIVITATEA LA S.C. SIDERURGICA S.A. HUNEDOARA

1.1.Scurt istoric

Istoria modernă a siderurgiei la Hunedoara începe odată cu lucrările de construcţie a Uzinei de Fier din Hunedoara, în august 1882, cu două furnale de câte 110 mc, primul fiind pus în funcţiune la 12 iunie 1884. În perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial, Uzina a fost dezvoltată prin construirea unei turnătorii (1933), a unui atelier mecanic (1937) şi a unei forje (1938). Pentru valorificarea locală a fontei produse s-a construit o oţelărie Siemens Martin (1940) şi un Laminor de 800 mm (1941). După 1948, în mai multe etape, are loc o dezvoltare în ritm accelerat a uzinei prin construirea unor noi capacităţi şi dezvoltarea celor existente (cocserie, furnale – aglomerare, cuptoare Siemens – Martin, cuptoare electrice, laminoare), care au condus la transformarea societăţii într-o unitate siderurgică integrată. Concomitent cu sectoarele productive s-au dezvoltat baza de depozitare şi pregătire a materiilor prime, baza de întreţinere şi reparaţii, baza energetică, reţeaua de transport intern, laboratoarele pentru prestări şi încercări. Au fost construite, de asemenea, un Centru de Cercetare - Proiectare şi o Unitate de Informatică.

În evoluţia societăţii se disting patru etape:

- 1884 –1919

- 1919 – 1948

- 1948 – 1989

- 1989 – 2002

Aceste perioade sunt caracterizate atât prin dinamism cât şi prin stagnări, regrese.

Perioada 1884 - 1919 se caracterizează prin dezvoltarea relativ lentă a activităţii de bază dar accelerată a sectoarelor din aval prin dezvoltare şi modernizare.

Perioada 1919 – 1948 s-a caracterizat prin faptul că mecanismele economice au subliniat dezavantajele economice şi a formei de proprietate ale practicării siderurgiei la Hunedoara: lipsa resurselor materiale, lipsa finanţării, birocraţie greoaie, perioadă de concurenţă neloială, neonestitate din partea capitalului privat.

Perioada 1948 – 1989 perioada în care societatea devine „Întreprinderile Siderurgice de Stat” şi mai apoi „Combinatul Siderurgic Hunedoara”, siderurgia hunedoreană va fi impusă în spaţiul economiei naţionale de starea economică a ţării şi de consecinţele ideologice ale reconstrucţiei ţării, se va trece printr-un şir de modernizări, construire de noi capacităţi care vor transforma fluxul de producţie în flux integrat în care determinante vor fi producţiile realizate şi mai puţin performanţele economice.

În perioada 1989 – 2002, întrucât din punct de vedere tehnic şi tehnologic în societate existau prea multe mijloace de fabricaţie şi dotări depăşite moral şi fizic, generatoare de pierderi ce funcţionau în paralel cu tehnologii şi dotări performante, se impunea adoptarea unui program de restructurare care să scoată din funcţiune acele generatoare de pierderi.

În baza hotărârii A.G.A. nr. 20/27.05.1999 s-a decis închiderea operaţională parţială a fluxului primar de producere a oţelului, iar în data 11 iunie 1999 s-a trecut la oprirea propriu-zisă a următoarelor agregate şi linii tehnologice:

- două baterii de cocsificare;

- a bandă de aglomerare;

- un cuptor Siemens – Martin de 400 de tone;

- secţia I, II furnale;

- depozitele de materii prime;

- secţia de producere a calcarului Crăciuneşti;

- parţial instalaţiile de producere şi distribuţie a agenţilor energetici;

- reducerea activităţii de transport feroviar aferente fluxului primar