Prezentarea sistemului de franciză Danny Donuts și Dulce D'Or

1. Sistemul de franciză- aspecte teoretice

Franciza (fr. Franchise) reprezintă o formă de cooperare contractuală între un francizor şi un francizat (persoane fizice sau persoane juridice, independente din punct de vedere financiar) prin care primul, contra unei taxe de intrare în franciză („drept de intare”) şi a unei taxe anuale raportată la cifra de afaceri („redevenţă”), acordă celui de-al doilea dreptul de comercializare a bunurilor şi serviciilor folosind marca, numele, magazinele puternic personalizate, sistemele publicitare proprii, know-how-ul francizorului. Putem spune, altfel, franciza este un ansamblu de drepturi de proprietate industrială sau intelectuală privind mărci, firme, desene şi modele industriale, drepturi de autor, know-how sau brevete de invenţii sau inovaţii destinate a fi exploatate pentru vânzarea de produse şi prestarea de servicii de către utilizatorii finali.

Astăzi, franciza este modalitatea de a face afaceri cu cea mai rapidă creştere în lume. Mai mult de 600.000 de afaceri în franciza sunt răspândite pe continentul american, generând vânzări mai mari de un trilion dolari. Peste 40% din vânzările din comerţul cu amănuntul de produse şi servicii în SUA sunt realizate de francize. La fiecare 12 minute o nouă franciza se deschide undeva în SUA. Cu certitudine, franciza este povestea de succes a deceniului al XX-lea.

Nota IMO Franchise Group:

Cifrele actualizate arată următoarea situaţie:

SUA - 800.000 unităţi francizate

Canada - 30.000 unităţi francizate

Japonia - 290.000 unităţi francizate

Australia - 50.000 unităţi francizate

Noua Zeelandă - 14.000 unităţi francizate

Europa - peste 300.000 (conform unui raport realizat de Franchise Europe - care a compilat o lista obţinută de la peste 5.000 francize ce operează pe continent avînd o cifră de afaceri estimată de 200 miliarde USD. Aceste cifre arată că potenţialul european este mult mai mare avînd în vedere că numai în Japonia sunt 290.000 unităţi.)

Sitemul de franciză a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii şi a cunoscut două etape distincte în dezvoltarea sa:

I. începutul secolului al XX-lea – axată pe franciza vânzărilor de automobile şi a organizării staţiilor pentru distribuirea benzinei şi a lubrifianţilor;

II. anii 1950-1960 – marcaţi de expansiunea deosebită a francizei produselor alimentare de mare consum.

Franciza este un sistem de care este bine să ţină cont în special întreprinderile mici, care vor să pătrundă pe pieţe deja ocupate de firme cu o experienţă îndelungată şi care doresc să obţină succese imediate. În concluzie putem afirma că, prin intermediul contractului de franciză, francizorul îşi poate extinde afacerea cu cheltuieli reduse, în timp ce francizatul beneficiază de renumele unei firme de prestigiu şi de sprijinul interesat al francizorului.

Între motivaţiile optării către sistemul de franciză putem să amintim:

- nevoia de independenţă profesională;

- posibilităţi substanţiale de câştig;

- risc relativ limitat;

- costuri mai reduse (în funcţie de tipul de franciză) etc.

Tipuri de franciză

Franciza apare sub o varietate de forme prin care proprietarul unui produs/serviciu/afacere/marcă etc. cedează dreptul de utilizare a acestor elemente unei alte persoane contra unei sume de bani. Cele mai cunoscute tipuri de franciză, atât în economia americană cât şi în celelate state occidentale, sunt:

- Franciza de producţie sau a mărcilor de fabrică – Product and Trade Name Franchising – în cadrul căreia produsele sunt fabricate de către francizor şi distribuite prin intermediul francizaţilor. Este cazul vânzărilor de automobile, dar şi al firmelor profilate pe îmbutelierea şi distribuţia băuturilor nealcoolice.

- Franciza de distribuţie - Business Format Franchising – care are drept particularitate faptul că relaţia dintre francizor şi francizat se prelungeşte şi în ceea ce priveşte gestiunea punctelor de vânzare, managemntul afacerii, strategiile de marketing etc.

Acest tip de franciză cuprinde restaurantele, comerţul cu amănuntul, prestaţiile de servicii etc. Totodată, trebuie menţionat că acest tip de franciză tinde să se devolte într-un ritm net superior primului, datorită vânzărilor semnificativ mai mari pe care le aduce.

La rândul său, sistemul francizei de distribuţie se împarte în următoarele trei categorii de francize:

- Franciza de comerţ cu amănuntul – Retailing – care cuprinde:

a) restaurantele – reprezintă acea ramură a francizei care are ca obiectiv principal armonizarea activităţilor de alimentaţie publică şi cazare cu cele privind înfiinţarea şi organizarea unui comerţ mobil itinerant de alimentaţie publică în vederea asigurării mesei unor colectivităţi izolate din diverse zone ale unei arii comerciale delimitate;

b) magazinele alimentare de proximitate sau de comoditate – Convenience Store – caută să se adapteze stilului de viaţă din ce în ce mai dinamic al unei părţi importante a populaţiei. Ele se caracterizează prin comercializarea produselor de primă necesitate, prin practicarea autoservirii, dar şi a unor orare de funcţionare prelungite, uneori chiar 24 de ore din 24 sau 7 zile din 7;

c) unităţile de distribuţie a mărfurilor nealimentare – specializate pe comercializarea articolelor de bricolaj, mobilă, asrticole sportive etc.

d) unităţile de distribuţie a pieselor de schimb, a echipamentelor şi service-ului pentru autovehicule – unităţi specializate pe activităţi de service (spălătorii, schimbări de piese, reparaţii), dar şi pe comercializarea unor produse de maximă necesitate pentru categoria de clienţi deservită.

- Franciza de agrement şi voiaj – Leisure and Travel Business – a cunoscut o dezvoltare semnificativă ca urmare a creşterii veniturilor populaţiei, a schimbării stilului de viaţă al oamenilor, a creşterii numărului de reşedinţe ale unei persoane într-un anumit teritoriu etc.

- Franciza prestaţiilor de servicii către întreprinderi şi populaţie – Business and Personal Services – este un sector care se găseşte în plină dezvoltare ca urmare a creşterii solicitărilor pentru astfel de servicii din partea populaţiei şi a întreprinderilor, dar şi datorită diversificării din ce în ce mai accentuate a acestora.

Avantajele şi dezavantajele francizei

Atât avantajele cât şi dezavanteajele pe care le oferă sistemul de franciză trebuie analizate avându-i în vedere pe cei doi parteneri care reprezintă extremele sistemului: francizorul şi francizatul.

Pentru Francizor

Avantaje Dezavantaje

Modalitate relativ simplă de iniţiere şi extindere a unei afaceri investind costuri minime. Crearea unei imagini nefavorabile pe piaţă (datorită lipsei de experienţă sau a unui personal pregătit necorespunzător).

Obţinerea unor câştiguri ridicate. Acordarea de asistenţă tehnică şi comercială.

Sporirea renumelui mărcii şi îmbunătăţirea imaginii firmei pe piaţă.

Informarea permanentă asupra pieţei prin intermediul francizaţilor.

Creşterea cotei de piaţă.