Principalele Teorii Motivaționale în Literatura de Management și Reflectarea lor în Practica Firmelor Românești

În teoria managementului există sute de abordări dezvoltate de diverşi analişti, fiecare încercând să explice cine sau ce anume declanşează voinţa salariatului de a realiza sau nu o sarcină în procesul muncii, ambiţia de a atinge un anumit obiectiv, respectiv ce anume îl motivează pe salariat în munca prestată. Marea majoritate a acestor abordări aparţin unor psihologi, unele dintre ele oferind perspective pertinente pentru decident în tentativa de a înţelege cine/ce anume îl motivează pe salariat în cadrul organizaţional. În raport de accentul pus pe un anumit tip de factori, diverse teorii ce îşi propun să explice motivaţia salariatului în cadrul organizaţional pot fi grupate după cum urmează:

• teorii privind motivaţia individuală a salariaţilor în cadrul organizaţiilor, teorii ce conferă un loc central factorilor individuali în explicarea unui comportament motivat şi/sau non-motivat în munca zilnică depusă;

• teorii privind motivaţia organizaţională a salariaţilor de către instituţii/companii, teorii ce vor situa în zona centrală factorii organizaţionali în încercarea de a explica comportamentul unui angajat;

• teorii mixte, ce îşi propun să grupeze/mixeze factorii individuali şi cei organizaţionali în încercarea de a explica motivaţia în procesele de muncă.

În abordări mai recente cu privire la motivarea salariaţilor şi descătuşarea potenţialului uman în economia modernă se discută despre identificarea talentelor speciale de care dispune fiecare salariat; Coffman şi Molina arată că emoţiile individului sunt date de mecanisme ce ierarhizează obiectivele vizate de creierul uman; cei doi autori propun conceptul de economie emoţională ca un mecanism complex de motivare/potenţare a salariaţilor.

În continuare, din considerente metodologice, vom trece în revistă cele trei grupe de teorii motivaţionale.

Motivaţia individuală

Diverse teorii privind motivaţia individuală se bazează, explicit sau nu, pe trei componente majore ale motivării în munca depusă, componente amintite anterior: nevoi, interese, atitudini.

Psihologii au abordat în decursul timpului din diverse perspective acest subiect al motivării individului, structurându-se treptat câteva sute de teorii privind motivaţia individuală. Unele dintre ele au fost conectate cu alte aspecte ale comportamentului uman, precum personalitatea individului sau procesul de învăţare/gândire, comportamentul organizaţional, munca în echipă etc.; totuşi, un număr restrâns de teorii privind motivaţia individuală au fost „filtrate” de către analişti şi s-au impus în teoria mondială de management.

Între principalele teorii privind motivaţia individuală ce s-au impus în teoria/practica managementului amintim: teoria ierarhiei nevoilor, teoria achiziţiei succeselor, teoria ERG, teoria X-Y-Z.

Teoria ierarhiei nevoilor

Teoria ierarhiei nevoilor, cunoscută şi sub denumirea de clasificarea piramidală a nevoilor, a fost propusă de psihologul Abraham Maslow, acesta fiind preocupat de a enunţa principalele categorii de nevoi ale unei persoane, de a le sistematiza/ierarhiza în funcţie de anumite criterii. După opinia lui Maslow, nevoile umane pot fi împărţite în cinci categorii majore, după cum urmează :

- nevoi fiziologice, precum hrană, apă, aer, îmbrăcăminte, locuinţă etc.;

- nevoi de securitate, precum stabilitate în mediul social, siguranţă privind locul de muncă, lipsa unor tensiuni în organizaţie etc.;

- nevoi de apartenenţă la un grup social şi/sau la o „echipă”, categorie în care includem relaţiile de prietenie/afecţiune/colaborare cu alţi colegi şi/sau cu şefii;

- nevoi de stimă/respect din partea celorlalţi, categorie ce include autorespect, responsabilitate, statut, recunoaştere etc.; exprimă dorinţa individului de a obţine recunoaştere cu privire la meritele sale, la eficienţa sa în cadrul grupului de care aparţine;

- nevoia de autorealizare, grupă ce include aspiraţia individului către realizarea absolută, către cunoaştere şi creativitate.

Teoria achiziţiei succeselor

Dacă Maslow discută de cinci grupe/clase de nevoi, alţi psihologi au dezvoltat ulterior teorii ce încearcă să explice motivaţia prin gruparea nevoilor în două sau trei clase.În anii ‘40, David McClelland şi J.A. Atkinson au dezvoltat o teorie originală prin care identifică trei tipuri/clase de nevoi ale unei persoane; clasificarea propusă de cei doi analişti se află în conexiune directă cu tipul de personalitate ce defineşte un salariat:

- partea de nPower, componentă ce arată dorinţa, mai mare sau mai moderată, de a influenţa şi a conduce pe alţii; în mod oarecum nativ, unele persoane tind să domine şi/sau să controleze pe alţii din grupul de care aparţin; nevoia amplă de putere nu are neapărat un sens negativ pentru un salariat al organizaţiei, îndeosebi atunci când se vizează puterea socială exercitată pentru a atinge interesul unui grup de salariaţi; managerii ce exercită puterea/influenţa în sens social în organizaţie pot să obţină performanţă şi eficienţă;

- partea de nAchievement (nevoia de realizare), este componenta ce arată orientarea pronunţată a unui individ către atingerea unui obiectiv dificil; indivizii cu o componentă dominantă din nAch vor viza succesul în munca prestată şi vor evita eşecul şi sarcinile uşor de îndeplinit;

- partea de nAffiliation (nevoia de afiliere) este componenta ce arată orientarea individului către relaţii sociale, relaţii de prietenie/colegialitate cu ceilalţi; astfel de indivizi sunt preocupaţi major pentru a fi partea unor grupuri/echipe evitând însă să îşi asume poziţia de şefi sau lideri.