Problemele actuale ale inflației

INTRODUCERE

Ce este inflatia?

Inflaţia este un dezechilibru care afectează, în proporţii diferite, toate economiile naţionale, şi care poate fi sesizat prin două tendinţe majore, şi anume: creşterea generalizată a preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a banilor. Se consideră că inflaţia este o stare caracterizată prin creşterea permanentă mai rapidă a volumului puterii de cumpărare faţă de volumul bunurilor şi serviciilor, astfel încât din aceasta rezultă creşterea veniturilor şi preţurilor în timp ce valoarea banilor scade.

O altă tendinţă majoră ce caracterizează situaţia de inflaţie,este: scăderea de cumpărare a banilor- constă în relevarea faptului că în decursul unei perioade relativ lungi, volumul bunurilor şi serviciilor ce se cumpără într-o economie scade în comparaţie cu masa monetară şi nivelul preţurilor. Aceasta se determină ca un raport între masa monetară şi nivelul preţurilor, arătând câte bunuri şi servicii se pot cumpăra cu cantitatea de bani existentă în economie, la un nivel dat al preţurilor.

M x V = P x T

M = masa monetara

V = viteza de circulatie a monedei

P = nivelul general al preturilor

T = volumul tranzactiilor

Conform acestei ecuatii, dacă masa monetara M creşte foarte mult, făra nici o măsura, celelalte elemente ale schimbului monetar vor suferi consecinţele. Astfel, presupunând că M este factorul cauzal, si anume, proportional cauzal al modificarii lui P, se obtine o primă definiţie a inflaţiei.

În acest context, s-ar putea spune că teoria cantitativă, în forma sa cea mai simpla, dar şi cea mai veche, este tocmai expresia fenomenului inflaţionist. Deoarece, conform acestei teorii, volumul tranzacţiilor, T, nu poate creşte, pentru că se afla întotdeauna la nivelul maxim permis de factorii de productie existenti, iar viteza de circulatie a monedei, V, de asemenea, nu se modifica, fiind legata de obiceiuri, gusturi, preferinte, etc. care, pe termen scurt rămân neschimbate. În consecinţă, creşterea masei monetare duce în mod necesar la cresşerea preţurilor.

Inflaţia este un indicator final ,care arată dacă politicile guvernamentale

monetare,fiscale,legislative,etc.,alături de politicile Băncii Centrale se coordoneaza şi conduc la o stabilitate a preţurilor de consum.

Inflaţia ,totodata,este un fenomen monetar,fiind legată de excedentul de masă monetară peste nevoile reale ale economiei, determinate de oferta de bunuri şi servicii scăzută.

Desi inflaţia este un dezechilibru sau mai precis o sumă de dezechilibre, creşterea preţurilor rămâne o caracteristică esenţială care pune in evidenţă implicit dimensiunile acestui proces.

Creşterea generală a preţurilor are ca efect diminuarea puterii de cumpărare. Sunt de fapt două laturi ale aceluiasi fenomen. Pe masura ce preţurile cresc puterea de cumparăre scade,în relaţie directa.

Conceptul general despre inflaţie trebuie concretizat si prin amplitudinea fenomenelor:

- când cresterile de preţuri sunt de circa 2-4% anual inflaţia este apreciată ca "târâtoare", "lentă" şi este exprimată şi prin termenul de eroziune monetară;

- când creşterile de preţuri se exprimă în două cifre se consideră că inflaţia este "declarata","forte"

- in condiţiile în care se exprimă cu trei cifre poate fi considerată galopantă sau hiperinflaţie.

Principalele forme ale inflaţiei sunt:

• Inflaţia monetară-emisiunea excesivă de monedă peste oferta reală de bunuri si servicii;

• Inflaţia prin cerere-excedentul de cerere agregată peste oferta agregată;

• Inflaţia prin costuri-cresterea costurilor de productie ,independent de cererea agregată.

Inflaţia monetară se datorează introducerii şi menţinerii în circulatie a unei mase monetare excedentare raportată la cantitatea de bunuri şi servicii de pe piaţă.Excedentul de masă monetară poate fi determinat de:

-emisiunea de monedă

-crearea de monedă scripturală

-controlul insuficient al puterii asupra emisiunii de monedă;

-creşterea vitezei de circulatie a banilor;

-scăderea încrederii în moneda naţională.

Inflaţia prin cerere este un fenomen de creşere a preţlui provocată de o situaţe de dezechilibru între cererea agregată solvabilă prea mare în raport cu oferta agregată la un anumit preţ.În condiţii normale,excesul de cerere stimulează mărirea producţiei.

Inflaţia prin ofertă.Dezechilibrul inflaţionist dintre cerere si ofertă este explicat adeseori prin insuficienţa ofertei,prin penuria de bunuri materiale şi servicii pe piaţă.

Inflaţia prin costuri exprimă acea creştere inflaţionistă a preţurilor datorată cresterii elementelor ce intră în preţuri(materii prime,salarii,beneficii).

La noi se resimte creşterea costurilor de producţie(inflaţia prin costuri) –mărirea costurilor nu stimuleaza producţia şi ca urmare oferta de marfuri scade ,iar preţurile cresc.Costurile de producţie se măresc atunci când remunerarea factorilor de producţie creşte mai mult decat productivitatea lor.Un loc important ,in acest sens il ocupă sporirea cheltuielilor pentru salarii,neînsoţită de o creştere superioară a productivitaţii muncii.În acelaşi sens ,al creşterii costutilor,actionează şi mărirea preţurilor la materii prime,materiale.

Inflaţia este măsurată prin indicele preţurilor de consum, care măsoară evoluţia de ansamblu a preţurilor mărfurilor cumpărate şi a tarifelor serviciilor utilizate de populaţie.