Procesarea și sinteza datelor la nivel managerial pe rețele locale în fast food-ul Pret a Manger

CAPITOLUL 1.

SISTEME INFORMATICE

1.1. INFORMATIZAREA ŞI IMPLICAŢIILE EI PENTRU MANAGERI

1.1.1. INFORMATIZAREA ŞI EFECTELE SALE LA NIVEL MANAGERIAL

Înainte de a aminti cerinţele care conduc la implementarea informaticii ca suport al activitaţii de întreprindere şi, respectiv, efectele / implicaţiile proceselor de informatizare, recomandăm imperativ persoanelor responsabile să înţeleagă faptul că informatizarea înseamnă – pe lânga investiţia, deseori substanţială, făcută în hardware şi software – în primul rând schimbarea modului de lucru tradiţional, asfel că – efect al declinării responsabilităţii – şi la nivel managerial trebuie asumate reorganizări destul de substanţiale.

Fazele strategiei de informatizare pentru o întreprindere cu prezenţă pe piaţă sunt:

1) Introducerea noilor tehnologii ( mecanizările, automatizările şi computerizările) se fac cu scopul principal de creştere a eficienţei activităţii, respectiv de reducere a costurilor şi creşterea calităţii.

2) Asimilarea acestor tehnologii presupune implementarea propriu-zisă şi adaptările necesare.

3) Replanificarea resurselor.

4) Ca efect strategic al creşterii calităţii produselor şi al capacităţilor sporite de producţie, se poate recurge la reorientarea pieţei de desfacere.

1.1.2. INFORMATIZAREA PROIECTĂRII

În cazul ntreprinderilor producătoare managementul ţinteşte următoarele chei vitale:

- tehnologia de proiectare;

- pregătirea, urmărirea şi desfăşurarea fabricaţiei;

- reducerea costurilor şi a timpilor de lansare;

- optimizarea ciclului de fabricaţie;

- relaţiile cu clienţii şi cu furnizorii.

Unul dintre conceptele care au permis obţinerea acestui deziderat este ingineria concurentă, cea care planifică, organizează şi relizează activităţi simultane (paralele) de proiectare, pregătire şi de urmărire a fabricaţiei. “Secretul” paralelismului diferitelor faze din ciclul proiectare - fabricaţie este existenţa unei baze de date unitare accesibile simultan tuturor departamentelor şi persoanelor implicate, o bază de date capabilă de:

● transfer bidirecţional de informaţii / date;

● furnizarea unui cadru de lucru coerent;

● gestionarea tuturor datelor aferente proiectelor (unificare).

Un scop principal al abordării “concurente” a activităţilor de concepţie / proiectare şi de fabricaţie este oferirea posibilităţilor de corecţii (feed – back) din oricare fază.

Pentru optimizarea ciclului de proiectare, sistemul informatic de întreprindere trebuie să ajute în direcţiile:

- definire facilă a produsului;

- realizarea / asumarea rapidă a modificărilor asupra concepţiilor de proiectare;

- captarea fondului de cunoştinţe acumulat pentru reutilizări ulterioare.

1.2. INVESTIŢIILE ÎN INFORMATICĂ

1.2.1. DEZVOLTAREA, ALEGEREA ŞI IMPLEMENTAREA SOLUŢIILOR INFORMATICE

Cel puţin două componente se pot identifica în fundamentarea deciziilor privind achiziţionarea de echipament informatic (calculatoare, imprimante, conectică de reţea, software de sistem, software de aplicaţii) atunci când se analizează ofertele / soluţiile disponibile:

- cerinţele concrete privind performanţele şi capacităţile tehnice: cerinţe rezultate în urma unor analize locale şi bazate pe indicatori direcţi sau extrapolaţi;

- cerinţele de asigurare a fiabilităţii şi a perspectivei.

Referitor la acestea din urmă se desprind următoarele recomăndări:

• Evitarea costului minim: datorită dinamicii extraordinare ce caracterizează producerea de echipamente IT şi software, se întâmplă întotdeauna ca ceea ce este la un moment dat la modă să fie peste un an – doi depăşit, astfel că, atunci când se alege dintr-o ofertă a unui furnizor, să nu se opteze pentru echipamentele cu preţurile minime şi să nu se piardă din vedere că numai configuraţiile generoase, din topul listei / ofertei asigură perspective ceva mai îndelungate.

• Recomandarea mărcilor, adică faptul că se preferă achiziţionarea calculatoarelor de marcă mondială (brand – name) sau locală (local – name), celor fără marcă (no – name). Suplimentul de garanţie derivă din faptul că producătorii majori prezenţi pe piaţa IT poartă răspunderea calităţii produselor, în sensul că nu-şi permit afectarea imaginii prin nemulţumirea clienţilor.

Cumpărarea de calculatoare de marcă, în ciuda unui aparent raport preţ / performanţă neconcordant, înseamnă un câştig real privind calitatea, garanţia şi, uneori, performanţa. Un calculator “no – name” de aceiaşi clasă va costa probabil cu peste o treime mai puţin decât cel “brand – name” şi cu 10% mai puţin decât unul “local – name”, însă problemele provocate de el pot echilibra sau chiar depăşi un timp costurile.

1.2.2. RELAŢIA DINTRE FURNIZOR ŞI BENEFICIAR

(PERFORMANŢĂ, DINAMICĂ ŞI DEPENDENŢĂ)

Întrucât tehnologia informatică actuală nu prea oferă bunuri “la cheie”, relaţia dintre utilizator (beneficiar) şi furnizorul de echipamente IT nu se încheie o dată cu semnarea facturilor şi intrarea în posesie, asfel că persoanele cu răspundere în cadrul întreprinderii (beneficiarul) trebuie să accepte ideea şi, eventual, să ia iniţiativa dezvoltării unui model de relaţie de lungă durată cu vânzătorul final. Într-un astfel de model furnizorul trebuie să fie capabil să asigure asistenţă de implementare destul de solidă şi de lungă durată. Serviciul de garanţie trebuie să fie văzut ca principala componentă care justifică “valoarea adăugată” produsului de către acest vânzător final (VAR – Value added resseller).

Toate operaţiunile efectuate în perioada garanţiei sau în post – garanţie privind depanările, up – grade – urile, dar chiar şi rezolvările de incompatibilităţi între software şi hardware solicită din partea VAR – ului o experienţă solidă şi, din partea ambilor parteneri, o înţelegere superioară a dinamicităţii şi permanenţei relaţiei dintre client şi furnizor. Desigur că elementele esenţiale ale acestei relaţii pot fi reglementate prin contracte cu clauze concrete, dar relaţia care şi o doză substanţială de bun – simţ şi de corectitudine.

Analizând aceste implicaţii, vom desprinde următoarele recomandări / criterii privind alegerea furnizorilor:

- Se vor evita firmele foarte tinere, cele fără sedii permanente, cele fără un compartiment de service tehnic utilat şi încadrat cu specialişti competenţi;

- Se va încerca obţinerea de referinţe despre furnizori;

- Dotarea sediului firmei furnizoare, anvergura afacerii dezvoltate de firmă, prezenţa de mai mult timp pe piaţă;

- Este recomandat ca întreprinderea să-şi aleagă cât mai puţini furnizori – unicitatea sursei de aprovizionare aduce avantaje tehnice, dar şi încredere reciprocă.

Chiar dacă am dezvoltat acest model al relaţiei furnizor – beneficiar referindu-se la achiziţionarea de calculatoare, implicaţiile şi recomandările prezentate sunt valabile şi pentru celelalte reprezentante ale tehnologiei informatice, fie hardware (imprimante, plottere, scannere, digitizoare, camere video), fie software (software de sistem, baze de date, aplicaţii, proiecte).