Proiecte economice în turism - Constanța

PAGINI DE ISTORIE : CONSTANŢA

Constanta, oraşul emblemă a litoralului românesc, cel ma important port al ţării, al Mării Negre şi unul dintre cele mai importante din Europa, a intrat în istorie în urmă cu două milenii şi jumătate; de-a lungul existenţei sale, a avut o evoluţie neîntreruptă, ajungând în zilele noastre o metropolă modernă.

Cele mai vechi urme de locuire pe teritoriul actualului oraş datează din Paleoliticul mijlociu (în urmă cu circa 12.000 ani). Pentru epocile care urmează, în urma săpăturilor arheologice, au fost găsite dovezi tot mai numeroase care aparţin mai ales culturilor Hamangia (4200 - 3700 Î.Hr.) şi Gumelniţa (3400 - 3300 Î.Hr.). Pe malul lacului Tăbăcărie. în actualul cartier Tomis IV, a fosi descoperită o aşezare aparţinând culturii Gumelniţa. Pentru perioada de sfârşit a epocii bronzului (2400 - 1200 î.Hr.) şi de început a epocii fierului (1200 - 500 Î.Hr.), există dovezi de locuire a teritoriului descoperite în zona industrială a oraşului.

În perioada secolelor VIII – VI î.Hr., când grecii din Milet încep să îşi îndrepte privirile către teritoriul dintre Dunăre şi mare, acest spaţiu era locuit de populaţia traco-getică purtătoare a unei culturi proprii, cu o economie capabilă să dezvolte legături comerciale cu alte populaţii. În aceste condiţii, grecii milesieni se aşază alături de populaţia autohtonă, cu care dezvoltă relaţii comerciale intense şi vor fi asimilaţi în timp de aceştia.

Datele arheologice atestă apariţia cetăţii Tomis în secolul VI î.Hr., cu o populaţie greco-getică, suprapusă pe locul unei aşezări getice anterioare. Cetatea era amplasată pe promontoriul peninsulei Con- stanţa, loc uşor de apărat şi care oferea adăpost corăbiilor care intrau în port. In primele trei secole de existenţă, Tomisul a funcţionat ca un simplu emporion (mică aşezare comercială de tranzit, prin care se

realizau schimburile între noii veniţi şi băştinaşi), care nu avea un guvernământ propriu, ca celelalte oraşe-stat, ci depindea de Milet sau, uneori, de cetăţile puternice din apropiere. Cetatea nu s-a dezvoltat în această perioadă, deşi a apărut imediat după Histria, probabi datorită concurenţei vecinelor sale.

Histria şi Callatis, care au devenit polisuri imediat după întemeierea lor. Nu există nici izvoare literare care să pomenească de Tomis în aceste trei secole. Singurele dovezi care atestă existenţa şi dezvoltarea cetăţii în acest timp sunt urmele materiale de locuire în peninsulă, între faleza Cazinoului şi Piaţa Ovidiu, şi cele mai vechi morminte cunos-cute la Tomis, datând din secolul al IV-lea î.Hr.

Dezvoltarea Tomisului va începe în secolul III î.Hr., datorită în primul rând intensificării legăturilor dintre Dunăre şi mare pe Valea Carasu, în urma întemeierii cetăţii Axiopolis, lângă Cernavodă (Axiopolis - Tomis fiind cel mai scurt drum între Dunăre şi mare), înnisipării portului Histria (330 î.Hr.), dar şi participării sale, alături de Bizanţ, la războiul între acesta şi polisurile greceşti de la ţărmul mării, Callatis şi Histria, război care a avut loc în anul 250 î.Hr şi care a fost câştigat de Bizanţ, ducând la slăbirea puternică a Callatisului. După istoricul grec Memnon, în anul 260 î.Hr., Tomisul era încă un emporion, dar acesta urmează să devină polis în timp foarte scurt.

După anul 250 î.Hr., Tomisul începe să se dezvolte rapid, acest lucru fiind demonstrat de apariţia primelor emisiuni monetare tomitane şi de intensificarea importului din multe centre ale lumii elenistice, începe să crească populaţia

Histria, the residential district

Poarta romana

Enisada orasel

După anul 250 î.Hr., Tomisul începe să se dezvolte rapid, acest lucru fiind demonstrat de apariţia primelor emisiuni monetare tomitane şi de intensificarea importului din multe centre ale lumii elenistice, începe să crească populaţia cetăţii, se dezvoltă foarte mult refaţiile comerciale, sunt înălţate clădiri pentru instituţiile politice şi administrative, se ridică lăcaşuri şi temple pentru zeităţile vremii (Zeus, Apolo, Hermes. Poseidon. Dionysos, Dioscurii. ca zeităţi greceşti, dar şi zeităţilor locale, printre care cel mai cunoscut este Cavalerul trac). Acum încep să apară monumente deosebite (din secolul II î.Hr. datează cele mai vechi basoreliefuri descoperite la Tomis).

Începând din secolul II î.Hr după formarea provinciei Macedonia (148 î.Hr.), romanii încep să îşi facă şi ei simţită prezenţa în Dobrogea, întâi în zona litorală. apoi şi în interiorul său. Ei vor fi prezenţi aici permanent până la căderea Imperiului Roman, în secolul VII d.Hr

Pentru Tomis însă, perioada romană este perioada cea mai înfloritoare a existenţei sale antice. în anii 72 - 71 î.Hr., cetăţile greceşti, inclusiv Tomisul. Sunt obligate să capituleze fără luptă în faţa armatelor romane, pentru a nufi distruse, dar, un deceniu mai târziu, acestea sunt înfrânte sub zidurile Histriei de geţii conduşi de Burebista şi astfel ia sfârşit prima legătură directă între cetăţile vest-pontice şi Roma. După moartea lui Burebista, asasinat în 44 î.Hr., romanii vor reveni, de această dată definitiv, până la apusul istoriei lor.

Oraşul va deveni în scurt timp una dintre cele mai impoi metropole ale provinciei Moesia. aici avându-şi sediul şi comandantul militar al coastei de vest a Pontului F.uxin.