Raport de Analiza și Diagnostic Financiar la SC Silcotub SA

CAP I. PRINCIPII GENERALE

1.1.DEFINIREA

Literatura de specialitate prezintă diferite opinii şi definiţii ale acesteia.

Dicţionarul de Contabilitate 1989 Paris studiul metodologic a situaţiei şi evoluţiei unei întreprinderi sub aspectul structurii financiare şi a rentabilităţii, plecând de la bilanţ, contul de rezultate şi alte informaţii oferite de întreprindere mai ales din anexe şi raportul anual.

P. Vernimmen Finance d׳entreprise analyse et gestion afirmă analiza financiară este un instrument mai mult decât o teorie , o metodă .Chiar dacă se efectuează de organe interne ale agentului economic sau de organe externe, are ca obiect efectuarea unei judecăţi globale asupra situaţiei actuale şi viitoare a întreprinderii .

J.Pilverdier este de părere că analiza financiară are ca scop stabilirea unui diagnostic asupra situaţiei financiare a întreprinderii utilizând informaţii conţinute de calculele de sinteză ale contabilităţii : bilanţ, contul de Profit şi pierdere, raportul anual.

E.Cohen afirmă analiza financiară constituie un ansamblu de concepte , de metode şi de instrumente care permit de a formula o apreciere privitoare la situaţia financiară a unei întreprinderi , la riscurile pe care o afectează, la nivelul şi calitatea performanţelor sale(Analiyse financiere 1999).

I,Mihai arată (Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici) analiza financiară constă într-un ansamblu de instrumente şi metode care permit aprecierea situaţiei financiare şi a performanţelor unei întreprinderi .

Se poate defini astfel analiza financiară un ansamblu de tehnici ce permit aprecierea poziţiei financiar contabile trecută şi actuală ce ajută la luarea deciziilor coerente de conducere şi de stabilire a valorii întreprinderii.

Analiza financiară vizează în principal:

- ameliorarea gestiunii întreprinderii plecând de la un diagnostic precis,

- serveşte ca element de decizie a contracta un împrumut sau a acorda împrumut unei întreprinderi,

- la recomandarea cumpărării sau vânzării acţiunilor unei societăţi cercetate,

- studiul unui concurent, client sau furnizor, pe planul gestiunii, a solvabilităţii, a rentabilităţii.

Scopul analizei financiare este de stabilire a unui diagnostic asupra situaţiei financiare a întreprinderii. In sens larg finalitatea analizei financiare constă în oferirea de informaţii atât celor din interiorul cât şi din exteriorul întreprinderii.

În primul caz, utilizatorii sunt conducătorii, acţionarii sau salariaţii. Obiectivul urmărit este de a detecta eventualele situaţii de dezechilibru financiar şi a lua decizii ce privesc gestionarea întreprinderii.

În al doilea caz,problema este pusă din exteriorul întreprinderii, utilizatorii sunt analiştii financiari, acţionarii potenţiali, partenerii tradiţionali, organisme bancare şi financiare, statul. Obiectivul urmărit este capacitatea agentului economic de a genera profit, capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile , pe termen scurt sau lung, precum şi valoarea întreprinderii.

1.2.INFORMAŢIILE NECESARE ANALIZEI FINANCIARE

Evoluţia unei întreprinderi este generată de o serie de factori:

- factori interni:organizarea întreprinderii, procesele tehnologice, nivelul costurilor, natura şi tipologia produselor

- factori externi:progresul tehnic, cercetarea economică, politica fiscală şi monetară, conjunctura economică

Pentru a efectua o analiză financiară sunt necesare următoarele informaţii:

- informaţii generale,

- informaţii sectoriale,

- informaţii privind agentul economic cercetat.

Informaţiile generale privesc conjunctura economică , situaţia generală a economiei la un moment dat. Recesiunea sau expansiunea afectează rezultatele întreprinderii. Conjunctura favorabilă –activitatea întreprinderii creşte, la fel masa profitului, cursul acţiunilor de c asemenea. Recesiunea se manifestă de regulă în situaţii inverse.

Informaţiile generale sunt oferite de organisme specializate Comisia Naţională de Statistică, Institutul Naţional de Studii şi Cercetări Economice

Informaţiile sectoriale vin să precizeze că evoluţia unei întreprinderi depinde de rezultatele proprii dar îşi pune amprenta şi caracteristicile sectorului de activitate(ramura) din care face parte. Specificacitatea sectoarelor de activitate privesc:

- natura produselor şi serviciilor,

- procesele tehnice şi tehnologice folosite,

- structura producţiei şi apartenenţa la ramură: industria grea, uşoară, alimentară.

Este cunoscut că structura producţiei are impact asupra principalilor indicatori: profit, rentabilitate, viteza de rotaţie, modalităţi de finanţare.

Studiile economice privitoare la sectoare sunt publicate de organismele specializate şi oferă informaţii despre:

- importanţa şi poziţia sectorului cercetat,

- diversele produse şi servicii ale sectorului,

- investiţiile şi politica în acest domeniu,

- importanţa pieţii şi perspectivele de dezvoltare,

- activitatea de cercetare