Responsabilitatea socială a firmei MOL

RESPONSABILITATE SOCIALĂ

În ultimii ani, problema eticii comportamentului managerial şi a responsabilităţii sociale a marilor corporaţii a devenit o temă de dezbatere publică. Existenta unor probleme globale complicate şi complexe, cum sunt: marile decalaje sociale şi economice la nivel mondial, fenomenul de incălzire a planetei, perioade tot mai dese de instabilitate financiară şi politică, marile scandaluri corporatiste de peste Atlantic (Enron, World Com, Halliburton), precum şi cazuri similare din Uniunea Europeană (BAE System, Credit Lyonnaise, afacerea Elf, Fininvest, Parmalat), pun sub semnul intrebării posibilitatea ca societatea, puterea publică, să limiteze sau să diminueze în mod natural comportamente lipsite de etică sau periculoase ale unor participanţi la viaţa economică. Un posibil răspuns la această intrebare îl dă aplicarea in practică a conceptului de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSE).

Literatura de specialitate, ca de altfel şi activitatea practică în domeniu, menţionează o varietate de definiţii adoptate pentru acest concept, avînd la bază

caracteristicile generale comune. Nu există o definitie într-o formă universal acceptată si probabil nici definitivă. Motivul rezidă din faptul că responsabilitatea socială a întreprinderilor se manifestă sub diverse forme, atingînd domenii diferite ale unei societăti. Este percepută adesea ca un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc.

În cele ce urmează, vom prezenta o selecţie succintă a celor mai ilustrative dintre definiţiile utilizate.

Astfel, responsabilitatea socială a întreprinderilor se defineşte, cel mai adesea, ca fiind:

- orientarea şi atitudinea unei firme, companii sau întreprindere, pentru integrarea în strategia şi activitatea sa curentă, in mod voluntar, prin lansarea din proprie iniţiativă, a unor acţiuni individuale, pe plan local şi naţional, ca şi a unor proiecte cu caracter social şi a celor pentru un mediu mai curat şi mai prietenos, în condiţiile asigurării succesului economic al afacerii pe care o realizează;

- integrarea voluntară, de către întreprinderi, în activitatea lor comercială a preocupărilor sociale şi de mediu, precum şi a relaţiilor cu părţile interesate

- o capacitate dinamică reprezentată de “modele de transformare a practicilor de rutină în vederea obţinerii unui profit sporit” ;

- un set de practici care au n vedere schimbarea modului de operare al unei întreprinderi, astfel încat impactul social al produselor sale să fie luat în considerare în mod explicit;

- acordul complementar şi efectiv între „business” şi „societatea” în care activează.

- favorizarea formării unei viziuni responsabile la un cerc larg de persoane implicate – manageri, investitori, acţionari, deci o altă inţelegere a business;

- un factor de reglare pe piaţă;

- contribuţia teoretică dată de abordarea „Triple Bottom Line – Profit, Planete, People” conform căreia întreprinderea sustenabilă, trebuie să fie solid finanţată, cu impact minim asupra mediului şi cu răspuns la aşteptările sociale.

- un posibil instrument de echilibru şi de diminuare a riscurilor pe piaţă;

- dimensiunea microeconomică a conceptului macroeconomic de dezvoltare durabilă;

- modalitatea de acţiune a unei întreprinderi prin care satisfacerea clienţilor şi beneficiarilor, urmărirea şi realizarea profitului, acţiunile concurenţiale pe piaţă, sunt realizate fără a se neglija aşteptările şi cerinţele angajaţilor sau furnizorilor şi ale comunităţii din care face parte.

Conceptul de responsabilitate sociala a organizaţiei de afaceri a apărut datorită trecerii de la modelul economic, în care elementul predominant era „afacerea”, la un model mult mai larg de afaceri care include în parteneriat problemele sociale, respectiv la modelul socio- economic. Modelul economic a pus accentul principal pe productie, exploatarea resurselor, interesele individuale, un interes minor privind guvernul şi o viziune generală a afacerilor ca un sisten închis. În contrast cu acesta, modelul socio-economic, accentuează calitatea generală a vieţii, conservarea resurselor, intereselesocietăţii şi o viziune asupra afacerilor ca un sistem deschis. Aceste schimbări de orietare au condos la o continuă dezvoltare a unei conştiinţe de responsabilitate socială a firmelor de afaceri.

Responsabilitatea sociala corporatista este un concept fundamental, precum libertatea sau egalitatea, ce este redefinit în permanenta pentru a corespunde nevoilor aflate si ele intr-o permanenta schimbare de la o epoca la alta.

În contextual actual, organizatiile nu mai sunt evaluate doar în functie de calitatea produselor. Organizatia moderna este evaluata, dincolo de performantele sale economice, calitatea managementului si politica de comunicare, si în functie de contributia la viata sociala a comunitatii din care face parte. Companiile trebuie sa devina din ce in ce mai inventive pentru a-si putea pastra angajatii. Simpla oferire a unui salariu satisfacator nu mai este suficienta. Implicarea sociala, comunicarea eficienta a acesteia atât în interiorul cât si în exteriorul companiei, implicarea salariatilor în programele de responsabilitate sociala, ajuta la crearea acelui simt al apartenentei fata de companie.

Deseori responsabilitatea sociala este asociata cu o sursa de profit pentru organizatie. În cel mai bun caz, asumarea responsabilitatii sociale poate contribui la îmbunatatirea statutului unei corporatii, generând valoare atât pentru actionari cât si pentru societate în ansamblu. Multe initiative privind responsabilitatea sociala sunt create pentru a întâmpina o nevoie acuta într-o societate. Prin diferite masuri, o companie îndeplineste obiective economice, sociale si de mediu. Organizatiile caritabile pot obtine diverse beneficii daca reusesc sa fie incluse în programele de responsabilitate sociala ale unei organizatii, daca identifica un partener bun, daca intuiesc diferitele initiative ale companiei sau dezvolta parteneriate corporatiste.