Responsabilitatea socială în afaceri - Cercetare în cadrul SC Atlas Sport SRL

1. PREZENTARE TEORTICĂ - RESPONSABILITATE SOCIALĂ ÎN CADRUL AFACERILOR

1.1. NOȚIUNI GENERALE RISC

Tema responsabilității sociale a afacerilor a dobândit dimensiuni veritabile doar la începutul anilor '90, cu o accelerare considerabilă spre anul 2000. Dezbaterea asupra conceptului responsabilității sociale a afacerilor se integrează în dezbaterea la mondial cu privire la viitorul planetei, sub aspect economic, social și de mediu.

Responsabilitatea socială a afacerilor este un concept care se referă la o prezumtivă datorie pe care companiile ar avea-o față de toate părțile implicate în desfășurarea acțiunilor presupuse de activitatea economică.

Conceptul face referire la toate categoriile de companii, de la microîntreprinderi până la multinaționale. Prin datorie se înțelege faptul că respectiva companie trebuie să acționeze în conformitate cu obligațiile pe care le are față de părțile implicate și respectând niște principii morale acceptate de-a lungul tradiției. După discuții directe cu partenerii de interes din întreaga lume, World Business Council for Sustainable Development (WBCSD) a definit responsabilitatea socială ca fiind "angajamentul mediilor de afaceri de a contribui la dezvoltarea economică conlucrând cu angajații, familiile lor, comunitatea locală și societatea în ansamblul său pentru a îmbunatății calitatea vieții acestora".

Comisia Europenă definește responsabilitatea socială în afaceri astfel: “lntegrarea voluntară de către companii, a preocupărilor sociale și de mediu în activitatea lor economică și în relația cu grupurile de interese”.

Responsabilitatea socială este principiul etic fundamental, care exprimă față de cine și ce este răspunzător un manager, prin prisma propriilor principii etice.

Responsabilitatea socială a afacerilor reprezintă noțiunea sau conceptul prin care se conturează obligațiile firmelor față de grupurile constituite în societate, altele decât acționarii și, de asemenea, cele prescrise de lege și sindicate. Cele două fețe ale acestei definiții sunt: în primul rând, obligația trebuie să fie voluntar acceptată (deci comportamentul influențat de forțele coercitive ale legilor sau sindicatelor nu este voluntar), în al doilea rând, obligația are un spectru mai larg, respectiv ea se întinde dincolo de tradiționala datorie față de acționari, la alte grupuri ale societății precum consumatorii, salariații, furnizorii și comunitățile învecinate. Esențialul acestui aspect conceptual este problema dacă organizațiile au obligații pentru alte grupuri sociale decât acționarii.

În consecință trăsătura esențială a responsabilității sociale, este că trebuie să fie voluntară și să implice direcționarea managerilor de a acționa într-o modalitate sau alta.

Un element al responsabilității sociale a afacerilor este disponibiltatea de anticipare a unui act nou, a acțiunii asupra problemelor potențiale sociale, fără a aștepta acțiunile legale sau de constrângere directă. Responsabilitatea socială a afacerilor cuprinde perspectivele economice, legale, etice și discreționare, pe care societatea le are în privința organizațiilor de afaceri la un moment dat.

Responsabilitatea socială merge dincolo de responsabilitățile economice și legale, incluzând responsabilitățile discreționare și etice. Societatea se așteaptă ca organizația să-și dezvolte și responsabilitățile etice. Sunt forme de comportare care nu sunt codificate în legi dar sunt așteptate de la organizații. Responsabilitățile discreționare interesează domeniile în care societatea dorește ca organizația sa-și asume responsabilitățile sociale. Asemenea exemple pot fi prevederea de programe de instruire a șomerilor, programe de sprijinire a comunității, acțiuni în sprijinul prevenirii și corectării degradării mediului, precum și sprijinirea reînoirii și reconstrucției urbane.

Conceptul de implicare în comunitate are în centru idea că sectorul de afaceri își poate atinge mai bine interesele ajutând comunitatea să se dezvolte. Responsabilitatea socială a afacerilor constă în integrarea unui set de practici și programe sociale în politicile firmei.

Ceea ce diferențiază responsabilitatea socială a afacerilor de filantropie, este faptul că responsabilitatea socială a afacerilor presupune o dezvoltare a unei strategii de implicare în comunitate și un un parteneriat din care compania are, la rândul său, de câștigat. Iubirea de semeni, care stă la baza filantropiei, este înlocuită cu o relație de reciprocitate, în care toți cei implicați au ceva de câștigat. Problemele sociale susținute de companie depind de domeniul de activitate al firmei, de interesele firmei, de fondurile avute la dispoziție, de interesul comunității. Cele mai multe companii prospere au decis deja că este nevoie să se implice în comunitate pentru a primi votul de încredere din partea consumatorilor și pentru a-și asigura conxtul favorabil propriei dezvoltări. Deși în România lucrurile sunt diferite de tările dezvoltate din Europa și SUA, care au deja o tradiție legată de responsabilitatea socială a companiilor multinaționale care își fac vizibile proiectele sociale, dar cazuri de succes pot fi găsite și la nivelul unor firme mici și mijlocii din România.

Din punct de vedere strict economic responsabilitatea unei firme este aceea de a-și maximiza profitul, iar potrivit teoriei neoclasice, această maximizare a profitului va contribui la rândul său la bunăstarea socială generală (egoism etic). O companie are finalitate economică, obiective financiare concrete. Însă dacă aceastea din urmă se transformă în finalitate unică, atunci banii devin singurul motor și tot ceea ce contează este rezultatul financiar, fără a lua în seamă mijloacele folosite și pagubele colaterale.

Comapaniile trebuie să ofere, de asemenea, garanții privind originea materiilor prime, condițiile de fabricare sau cumpărare, respectarea mediului și a drepturilor omului. Clienții se atașează mai ușor de produsele etice, chiar dacă uneori sunt mai scumpe. Etica este o cerință a comunităților locale și a autorităților publice.