Riscul și Valoarea Firmei

Introducere

Ȋn vastul peisaj economic, capacitatea managerilor de a înțelege și aplica principiile, metodele și tehnicile moderne de management au un rol determinant în creșterea eficienței firmei.

Tocmai de aceea calitatea actului de management este o condiție vitalǎ pentru ca firmele sǎ obținǎ avantaje competitive și sǎ reziste în mecanismele concurențiale.

Indiferent de mǎrimea și forma de proprietate a întreprinderii, managementul financiar iși asumǎ în cea mai mare parte rǎspunderea pentru politica financiarǎ adoptatǎ la nivel microeconomic care urmeazǎ a se aplica în vederea atingerii obiectivelor urmǎrite de proprietarii și/sau administratorii resurselor financiare.

Denumit prin prisma economiei, managementul financiar este știința și arta conducerii proceselor financiare, menite sǎ orienteze și sǎ organizeze activitǎțile firmei pentru valorificarea tuturor resurselor financiare în vederea realizării unor obiective de performanțǎ și eficiențǎ – creșterea valorii întreprinderii, creșterea siguranței patrimoniului, ținând mereu cont de influența factorilor interni și externi ai firmei (micromediul și macromediul ).

Cu astfel de obiective, devine evident cǎ și persoana sau persoanele care îndeplinesc atribuțiile specifice managementului financiar vor purta pe umeri responsabilitǎți nu tocmai ușor de asumat, intrucât acțiunile unui manager financiar influențeazǎ major deciziile curente și strategice luate in cadrul celorlalte compartimente de conducere ale firmei.

Dintre multitudinea de responsabilitǎți ale managerului financiar le amintim pe cele mai importante și anume: identificarea și atragerea de surse de finantare in cantitate necesarǎ, la momentul oportun și la costul cel mai redus; utilizarea eficientǎ a fondurilor financiare aflate la dispoziția firmei; controlarea fluxurilor de numerar prezente și estimarea celor viitoare cu ajutorul tehnicilor specifice de analizǎ, diagnostic și a prognozelor; onorarea obligațiilor financiare ale firmei fatǎ de terți și protejarea firmei fatǎ de crizele financiare; integrarea deciziilor financiare cu cele de producție, de investiții, de personal și cu cele comerciale ale firmei; reprezentarea firmei in relații externe, de naturǎ financiarǎ; și nu in ultimul rând realizarea strategiilor financiare cu ajutorul carora va fi in grad sǎ evalueze sǎ analizeze si sǎ stabileascǎ deciziile financiare optime pentru firmǎ.

Toate acestea pentru a se putea îndeplini cu succes funcțiile managementului financiar: previziunea,organizarea, coordonarea, antrenarea si control evaluarea.

În lucrarea sa ,, Administration industrielle et generale, H. Fayol, separǎ funcțiunea financiar - contabilǎ ca funcțiune distinctǎ a intreprinderii. Această funcțiune s-a conturat odatǎ cu formarea întreprinderii de tip capitalist și cu amplificarea efortului financiar pentru dotarea aparatului de producție.

Funcțiunea financiarǎ are rolul de a asigura in mod curent și la cele mai mici costuri fondurile întreprinderii și de a controla buna utilizare a fondurilor precum și rentabilitatea operaţiunilor cǎrora le sunt afectate resursele financiare.

Prin caracterul sǎu interdisciplinar și complex, managementul financiar are relații directe sau indirecte cu majoritatea științelor economice, ca de exemplu: contabilitatea, moneda, finanțele, statistica, analiza micro si macro economicǎ, economia politica, marketingul, modelarea economicǎ.

Activitatea întreprinderii se desfașoara intr-un mediu deosebit de complex, care impune cunoașterea acestuia si a relațiilor care guverneazǎ schimburile reciproce dintre participanții direcți sau indirecți la activitatea întreprinderii.

Ȋn economia de piațǎ, schimburile de activitǎți (de mǎrfuri, de capital, de titluri, etc.) dintre agenții economici, reprezintǎ condiția de viațǎ întreprinderii deoarece resursele sunt rare și limitate. Cantitațile de bunuri sau monedǎ transferate într-o anumitǎ perioadǎ intre agenții economici se numește flux. Acestea se desfǎșoarǎ prin intermediul factorului monetar, iar locul în care se desfașoarǎ toate aceste activitǎți se numește piațǎ financiarǎ, alcǎtuitǎ din piața monetarǎ și piața de capital.

Toate aceste elemente: activitatea, piața, fluxurile,factorii interni și externi ai firmei dau naștere unor condiții și evenimente pe care managerul nu le poate controla și care, dacǎ nu sunt nici prevenite, pot conduce la pierderi de numerar, de clienți, de oprtunitǎți și de ce nu, in mod critic, la sfarșirea activitațții.Acesta este riscul.

Riscul poate fi definit ca un eveniment, împrejurare, acțiune sau complex de evenimente neprevǎzute care ar putea avea loc in activitatea viitoare a unei întreprinderi, cu efecte negative asupra activitații sectoriale sau de ansamblu a acesteia.

Pentru manageri, asumarea riscului constituie o necesitate.

Tendința managerilor de a-și asuma riscul fluctuează. Variațiile individuale de comportament provin din experienta și din contextul existent in întreprindere.