S.C Napolact S.A - Strategii de afaceri și firmă

Capitolul 1. Prezentarea societăţii

Societatea Comercială Napolact a luat fiinţă în 1990 prin transformarea integrală a Întreprinderii de Industrializarea Laptelui Cluj. Situată în inima Transilvaniei, Napolact este continuatoarea unei tradiţii vechi de un secol în domeniul procesării laptelui.

Compania a devenit unul dintre cei mai mari producători de lactate din România, iar la finele anului 2006 şi-a dezvoltat noua identitate de brand. Înregistrând în anul 2005 o cifră de afaceri de peste 41 milioane de euro, Napolact are în prezent 480 angajaţi şi prelucrează anual 53 milioane l de lapte în cele trei fabrici, pe care le deţine la Huedin, Baciu şi Ţaga.

Primul pas în construirea noii identităţi l-a constituit poziţionarea brand-ului Napolact ca şi marcă tradiţională românească, continuator al tradiţiei transilvane în meşteşugul prelucrării lactatelor. Noua identitate Napolact se caracterizează printr-un logo şi o linie grafică unitară, având la bază elemente care reflectă naturaleţea, tradiţia şi calitatea produselor.

1.1. Piaţa de referinţă

Pe fondul interesului tot mai vădit al românilor pentru o alimentaţie sănătoasă şi în contextul scumpirii celorlalte produse alimentare, consumatorii aleg tot mai mult lactatele, spun specialiştii. Astfel, creşterea pieţei lactatelor, va avantaja producătorii locali prin prisma faptului că, în acest segment, importurile sunt dificil de efectuat având în vedere că produsele respective necesită anumite condiţii de transport şi stocare.

Cu toate că piaţa este în creştere, este situată încă la un nivel destul de redus. România nu este o ţară în care să se consume în mod tradiţional lactate, şi din această cauză este mai greu să creezi obiceiuri de consum noi.

Până în urmă cu 5-6 ani, românii consumau destul de puţine produse lactate, pe care le cumpărau în principal de la "ţărani", din mediul rural. În ultimii ani. pe fondul dezvoltării unei industrii care a cheltuit zeci de milioane de euro în promovare şi marketing, populaţia a descoperit însă treptat calităţile produselor ambalate.

Piaţa laptelui şi a lactatelor are consumatori variaţi, atât persoane fizice cât şi juridice, din mediul urban, dar şi rural.

Capitolul 2. Strategiile de afaceri

Strategiile de afaceri urmăresc acelaşi scop: obţinerea avantajului competitiv prin mecanisme de control şi de reducere a costurilor pentru produsele şi serviciile realizate. La baza acestor strategii stau decizii privind:

- cerinţele consumatorilor sau ce trebuie satisfăcut;

- grupurile de consumatori sau cine trebuie satisfăcut;

-competenţele fundamentale sau cum trebuie să fie satisfăcute cerinţele consumatorilor.

a) Strategia liderului de cost

Este de a folosi competenţele fundamentale ale organizaţiei astfel ca să se obţină cel mai mic cost de pe piaţă pentru un anumit produs. Prin aceasta, el devine posesorul unui avantaj competitiv evident şi solid în raport cu toţi ceilalţi competitori, pentru acelaşi produs. Având cel mai mic cost, liderul de cost poate oferi produsul sau serviciul respectiv la un preţ mai mic decât cel al celorlalţi competitori, fără a-şi diminua nivelul de profit. Dacă firmele concurente forţează coborârea preţurilor la produsul respectiv la nivelul stabilit de lider, atunci liderul de cost se află în poziţia favorizată de a obţine profituri mai mari decât competitorii săi.

Reducerea costurilor se poate face numai prin creşterea eficienţei producţiei şi printr-o analiză detailată a structurii de cost prin comparaţie cu structurile similare ale competitorilor. Oricare dintre strategiile de performanţă pot fi folosite în mod singular sau combinat pentru reducerea costurilor.

b) Strategia diferenţierii

Scopul acestei startegii este de a obţine un avantaj competitiv prin crearea unor produse sau servicii care să fie percepute de consumatori ca fiind unice, dintr-un anumit punct de vedere. Cu alte cuvinte, firma care adoptă această strategie oferă consumatorilor produse cu caracteristici de unicat, pe care alte firme concurente nu le pot oferi. Pentru aceasta, firma producătoare care a reuşit performanţa diferenţierii poate cere un preţ mai mare, de premiere a specialităţii sau unicităţii. Consumatorii sunt dispuşi să plătească acest preţ care este mai mare decât preţul liderului de cost, dacă ei au satisfacţia unor produse care să corespundă cât mai bine cerinţele lor.

În general, firma care abordează strategia diferenţierii operează nu pe întreaga piaţă, ci pe anumite nişe şi segmente ale ei. Principalul avantaj al strategiei diferenţierii este că ea conduce la dezvoltarea unei loialităţi faţă de o anumită marcă de produse.