Studiu de Caz - SC EOS KSI România

Partea I

1. DEFINIREA CONCEPTULUI DE STRATEGIE.ROLUL STRATEGIEI

În ultimii ani, cuvântul “strategie” s-a regăsit din ce în ce mai des în vocabularul cotidian. Cuvântul “strategie” îşi regăseşte originea în limbajul militar din Grecia („stratēgos”- gr.stratos = armată şi gr.ago = a conduce), şi poate fi definit după cum urmează: ”ştiinţa şi arta de a conduce o campanie militară prin combinarea şi utilizarea diferitelor mijloace pe o scară largă pentru câştigarea avantajului în război; utilizarea unei manevre destinate înfrângerii inamicului în razboi”.

Paralela cu mediul de afaceri este evidentă. Similar unei situaţii de război, mediul de afaceri este brutal, ostil şi neprietenos. Competiţia este la un nivel înalt, unde numai firmele cele mai putermice, mai flexibile vor supravieţui şi unde companiile incapabile să lupte într-o manieră eficace vor pieri. Teoria managementului strategic a fost dezvoltată pentru a ajuta să înţelegem şi să analizăm acţiunile necesare pentru a conduce în mod eficace şi eficient întreprinderea în cadrul acestui mediu ostil.

Printr-o abordare simplistă a noţiunii de strategie se poate ajunge treptat, la formularea unor idei a căror înlănţuire devine, de la sine, logică. Strategia se referă la alegerile pe care le luăm precum şi la modul în care acestea ne vor afecta. Organizaţiile pot adesea supravieţui, chiar foarte bine, pe perioade lungi de timp în condiţii de relativă stabilitate, turbulenţe reduse ale mediului şi cu o slabă competiţie pentru resurse. În lumea modernă de azi, aproape niciuna din aceste condiţii nu prevalează pentru lungi perioade de timp în oricare organizaţie sau sector, de stat sau private.

Şi iată cum se impune necesitatea managementului strategic. Natura strategiei adoptate şi implementate rezultă din combinarea structurii organizaţionale, tipul resurselor valabile şi natura relaţiei pe care o are cu mediul şi obiectivul strategic urmărit. Strategia este adaptabilă mai degrabă prin natura sa, decât printr-un set rigid de reguli.Strategia este precum un meci de fotbal în care succesul unei echipe depinde de fiecare jucător în parte, de poziţionarea acestora la locul potrivit şi la momentul potrivit, precum şi de cunoaşterea tacticii de joc, cine la cine pasează, toate acestea asigurând o desfăşurare naturală a jocului.

Firma va trebui să înţeleagă poziţia pe care o ocupă pe piaţă, propriile puncte forte şi puncte slabe, cât şi pe cele ale concurenilor săi. Concomitent, ea trebuie să-şi înţeleagă clienţii şi să poată livra produse şi servicii la un preţ şi la o calitate care vor genera suficiente vânzări pentru a asigura supravieţuirea şi dezvoltarea firmei.

Problema fundamentală cu care se confruntă întreprinderea este aceea că viitorul este în egală măsură necunoscut şi greu de anticipat. Cu alte cuvinte, noi nu stim ce se va întampla şi nici nu dispunem de modalităţi sigure de a afla. În mod obişnuit, mediul concurenţial este caracterizat prin schimbări continue: produse noi, metode mai ieftine de producţie şi distributie, noi veniţi pe piaă, noi reglementari juridice, etc. În momentul în care o firmă introduce un nou design, o altă firmă încearcă să-l copieze sau să-l îmbunătăţească. În momentul în care o firmă micşorază preţurile pentru a deveni cea mai ieftină de pe piaţă, o altă firma va încerca să o depăşească.

Ca răspuns la această problemă, firma s-ar putea încrede în noroc sau să continue la fel. Un astfel de curs de acţiune este foarte probabil să conducă spre eşec. De aceea, este necesar un plan coerent de acţiune, care să producă setul dorit de rezultate. Cu alte cuvinte, întreprinderea trebuie să-şi revizuiască în mod constant poziţia strategică prin propria prismă a schimbărilor de pe piaţă şi din cadrul său.

Strategia, ca domeniu distinct al managementului, vizează conduita generală a unei întreprinderi şi politica pe termen lung a acesteia, deosebindu-se de tacticile pe termen scurt şi de activităţile zilnice. Cu alte cuvinte, strategia unei întreprinderi se referă la obiectivele pe termen lung ale acesteia şi la mijloacele prin care intenţionează să realizeze aceste obiective.

O caracteristică importantă a strategiei afacerilor este nevoia de a lua în considerare reacţiile altora la orice iniţiativă a firmei care promovează respectiva strategie, în special reacţiile concurenţilor săi. Există însă şi alte organisme a căror reacţie este importantă: sindicate, autoritatea locală sau guvernamentală, alte organizaţii care reglementează domeniul/industria în care acţionează întreprinderea.

Dezbaterile despre planificare şi strategie au trecut printr-o succesiune rapidă de faze, reflectând schimbările, în parte în abordare, în parte în terminologie. La început răspunsul a fost planificarea organizaţională; apoi, planificarea strategică, cu rol de a arăta calea spre managementul strategic.