Studiul tehnico economico managerial în vederea creșterii cotei de piață

Notiunea de strategie are o origine ce ajunge la noi din epoca antica a Greciei. Cercetatorul american Brian Quinn spunea: “Initial, în antichitatea greaca timpurie, termenul de «strategos» se referea la rolul generalului care comanda o armata. Ulterior a dobandit sensul de «arta a generalului», referindu-se la abilitatile psihologice si comportamentale care dadeau posibilitatea generalului sa-si îndeplineasca rolul sau. În timpul lui Pericle (450 i.e.n.), acceptiunea strategiei era de calitate manageriala (administrativa, leadership, oratorie, putere), iar pe vremea lui Alexandru cel Mare (330 i.e.n.), strategia se referea la abilitatea de a desfasura fortele pentru a coplesi dusmanul si de a crea un sistem unitar de guvernare globala. Aceasta ultima acceptiune a fost utilizata secole de-a rândul, în cea mai mare parte a abordarilor militare, extinzându-se, începand cu secolul al XX-lea s-i in economie.”

Referindu-se strict la contextul economic, unul din cei mai mari specialisti in domeniul managementului, Henrz Mintzberg, pe baza analizei a 1495 de lucrari consacrate strategiei, a identificat 10 scoli de gandire manageriala în ceea ce priveste conceptul de strategie.

Denumirea scolii strategice Elaborarea strategiei tratata ca un proces

1 Proiectare Conceptualizat

2 Planificare Formatizat

3 Pozitionare Analitic

4 Antreprenoriala Vizionar

5 Cognitiva Neutral

6 Invatare Conturat în timp

7 Politica Bazat pe putere

8 Culturala Ideologic

9 Enviromentala Pasiv

10 Configurativa Secvential

Stategiile desemneaza ansamblul obiectivelor majore pe termen lung, principalele modalitati de realizare, împreuna cu resursele alocate, în vederea obtinerii avantajului competitiv potrivit obiectivelor stabilite de întreprindere. Strategiile, prin elaborarea si aplicarea lor constituie un instrument managerial de profesionalizare a conducerii firmei si de crestere a competitivitatii firmei.

Prin strategie se traseaza traiectoria de evolutie a firmei pentru o perioada relativ îndelungata, prin care se asigura managerilor si angajatilor o directionare rationala a eforturilor, o consistenta si consecventa a deciziilor si actiunilor, subordonate atingerii obiectivelor riguros si precis stabilite. Strategia ajuta la reducerea substantiala a riscurilor ce însotesc inerent orice activitate, deci diminueaza pierderile potentiale si ridica moralul personalului, datorita scaderii riscurilor de aparitie a erorilor. Se faciliteaza crearea si dezvoltarea unei culturi de întreprindere competitive centralizata pe realizarea unor obiective globale, detinând un loc major în înregistrarea unei evolutii performante pe termen lung.

Managementul curent este fundamentat pe strategii care prin natura lor faciliteaza si amplifica integrarea firmei în mediul în care este amplasata si în care îsi desfasoara activitatea.

Elementul decisiv pentru supravietuirea si pentru atingerea performantelor firmei este avantajul competitiv, determinat tot de folosirea strategiei.

Toate avantajele determinate de folosirea strategiei în firma se concretizeaza în rezultatele sau performantele firmei, obtinându-se rezultate net superioare fata de perioada în care nu s-a apelat la folosirea strategiilor.

Strategiile implica previziuni, obiective, evaluari si asigurari de resurse, decizii si actiuni, eventuala modificare a acestora, caile si modalitatile de realizare.

1.1.1.Tipuri de strategii manageriale

Marea varietate a conceptiilor factorilor decizionali, a cercetarilor în management, se reflecta în proliferarea unei diversitati de strategii manageriale.

Strategiile fimelor se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:

a) Dupa forma de proprietate asupra capitalului social deosebim:

- Strategii independente, care sunt specifice firmelor cu proprietate privata asupra capitalului social, care detin autonomie deplina si manifesta independenta totala asupra formularii strategiei.

- Strategii avizate, specifice firmelor cu proprietate majoritar publica, cu autonomie mare, dar nu deplina. Strategia acestor firme trebuie sa fie avizata de Adunarea Generala a Actionarilor.

b) Dupa sfera de cuprindere deosebim:

- Strategii globale, care vizeaza ansamblul activitatii firmei si se caracterizeaza prin complexitate ridicata si un mare efort creator al conducerii pentru elaborarea, selectarea, adoptarea orientarilor strategice. Aceste strategii impun folosirea unui instrumentar rafinat de prognozare, de diagnosticare si decizie, precum si experienta, intuitie si gandire logica a managerilor, îndeosebi celor din conducerea participativa a firmei.

- Strategii partiale, se refera la unele activitati ale firmei, fiind caracterizate prin complexitate redusa, folosind resurse relativ limitate. Se concretizeaza de obicei în programe si planuri pe domenii si se aproba la nivelul managementului participativ sau de catre conducerea superioara.

In cadrul firmelor mari, cu grad ridicat de concentrare si diversificare a serviciilor, se stabileste o strategie globala la nivel de firma si strategii partiale pentru diferite verigi ale firmei.