Transportul Public în Comun în Brasov, Bordeaux, Edinburg

Transportul urban de persoane constituie o activitate cu un pronuntat caracter social – acesta prin definitie necreand bunuri materiale sau produse noi, ci efecte utile pentru societate, cu profunde implicatii asupra colectivitatii. Prin specificul ei, aceasta prestatie este una din componentele esentiale ale functiunilor orasului, care asigura unitatea si coerenta activitatii sale economice si sociale printr-un cadru organizat (trasee fixe, grafice de mers, tarife trestabilite).

Caracteristica principala a transportului urban este reprezentata de necesitatea realizarii unei oferte optime in momentul aparitiei cererii si trebuie astfel organizat incat sa asigure preluarea acesteia (efectuarea calatoriilor), cu un grad corespunzator de siguranta si confort.

Transportul urban intr-un oras mare este complex si se desfasoara in conditii caracterizate, in principal, prin:

Solicitari intense si de scurta durata;

Grad de incarcare variabil in spatiu si timp;

Necesitatea incadrarii in traficul rutier general;

Trecerea prin numeroase puncte de conflict;

Aparitia unor factori perturbatori independenti de organizarea sa;

Calitatea unei calatorii – ca produs efectiv al acestei activitati – depinde de o multime de factori, cei mai importanti fiind: confortul, durata, siguranta, regularitatea si ritmicitatea circulatiei. Realizarea acestui deziderat presupune asigurarea unei capacitati suficiente, accesibilitate usoara, timp minim pentru drumul origine – destinatie, siguranta realizarii prestatiei pe orice fel de vreme, confort rezonabil, facilitati, minim de efecte negative pentru linistea locuitorilor si mediului inconjurator, toate la un pret convenabil (acceptabil).

Din acest motiv, rentabilitatea transportului urban este o caracteristica relativa, acesta trebuind apreciat in principal prin efectele utile pe care le produce in intreaga viata a orasului, subventionarea activitatii de transport fiind un element indispensabil pentru dezvoltarea, diversificarea, cresterea calitatii si echilibrul financiar.

In ultimii ani, in orasele din Romania, numarul autoturismelor propritate particulara a crescut foarte mult astfel incat spatiul urban, nepregatiti pentru acest fenomen, devine teatrul unui conflict dramatic intre folosirea individuala a automobilelor si interesul colectiv. Se inmultesc locurile de parcare, unele strazi au devenit garaje, chiar si strazile mai mari devin supraaglomerate in cea mai mare parte a zilei. Se estimeaza de specialisti ca transportul individual provoaca pierderi de timp de cca. 20% pentru calatori. Un numar de 100 de pasageri in autoturisme ocupa de 13 ori mai mult spatiu stradal decat 100 de pasageri aflati intr-un mijloc de transport in comun, fara a vorbi de poluarea chimica produsa, care este, de asemenea, de cateva ori mai mare, de necesitatea infiintarii unor parcari, de distrugerea de zone verzi etc.

Aceste aspecte conduc la ideea ca un transport public urban bine pus la punct ar atrage o parte din pasagerii care folosesc in prezent autoturismul propietate personala, ceea ce ar influenta direct traficul pe strazile orasului, in sensul scaderii acestuia, reducerii locurilor de parcare, reducerii blocajelor in anumite intersectii s.a.

Ridicarea calitatii serviciului de transport public in comun de calatori este deci, principala cale de rationalizare a utilizarii eficiente a mijloacelor de transport existente. Stimularea folosirii transportului in comun de calatori constituie principala conditie pentru pastrarea calitatii si mediului inconjurator.

Serviciul public de transport in comun din Brasov

Serviciul public de transport in comun functioneaza sub forma de regie autonoma de interes public. Regiile autonome sunt persoane juridice si functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara. Fondurile materiale ale regiilor autonome provin din activitati proprii, serviciile publice efectuate de regiile autonome desfasurandu-se contra cost.

TRANSPORTUL PUBLIC IN BRASOV

scurt istoric

1830-1840 Apar în Braşov primele mijloace de transport public interior. Mai întâi au fost birjele şi trăsurile cu unul sau doi cai, construite solid de meseriaşii saşi, capitonate cu pluş roşu, care aşteptau clienţii în Piaţa Sfatului. Puteau transporta 1-4 călători cu bagajele lor, spre cele patru zone ale oraşului: Cetate, Şchei, Blumăna şi Braşovul Vechi.

1846-1866 Se construieşte “Drumul Braşovului”, tronsonul Câmpina-Braşov.

1848 Primul transport public exterior la Braşov. Franz Körner din Braşov pune în circulaţie o cursă rapidă pe distanţa Braşov-Bucureşti. A fost cea dintâi “grabnică trăsură” care a trecut peste Munţii Carpaţi.

1856-1859 Se deschide linia de diligenţe a lui Körner pentru transport de persoane pe relaţia Braşov-Bucureşti-Giurgiu. Diligenţele plecau săptămânal şi puteau transporta 8-10 călători cu bagajelor lor.

1864-1867 Se construieşte drumul de la Braşov la Rupea.