Analiza destinației turistice - Sighișoara

Capitolul I – Mituri, legende si povesti

Pentru călătorul interesat de vestigiile medievale bine conservate, Transilvania este, fără îndoială, o primă destinaţie cultural-turistică. În acest context, asezămintele săseşti, ţăranii şi neguţătorii care au locuit în Transilvania între sec. XII-XX, au lăsat în urmă semne inconfundabile. Ei au pus bazele principalelor şapte cetăţi medievale: Braşov, Sibiu, Sighişoara, Cluj-Napoca, Bistriţa, Sebeş şi Mediaş.

Sighisoara este mentionata pentru prima data in anul 1280. Configuratia terenului a determinat dezvoltarea orasului-cetate. Cetatea mentionata la 1280 a fost ridicata pe platoul superior al Dealului Cetatii, servind ca loc de refugiu pentru locuitorii asezarii de la poalele dealului.

Este al doilea oras ca marime si importanta (istorica, economica, politica, geografica) din judetul Mures, fiind ridicat la rangul de municipiu la 16 februarie 1968 si avand în subordine administrativa sase localitati componente (Angofa, Aurel Vlaicu, Rora, Soromiclea, Venchi, Catunul Viilor) si un sat Hetiur.

Istoria acestui oras cuprinde numeroase mituri, legende si povesti care i-au consolidat o puternica incarcatura culturala.

Legenda lui Attila

In apropiere de Sighişoara există ruinele unei cetăţi care se spune că a fost a lui Attila, iar dealul din satul Aţel ar adăposti mormântul acestuia, conform miturilor locale.

S-a născut în anul 406, într-o familie conducătoare a unuia dintre numeroasele triburi nomade eurasiatice din stepele Asiei Centrale, hunii. Unchiul său, Rugila, un războinic renumit, a hărţuit constant Imperiul Roman de Răsărit, reuşind, la un moment dat, să obţină tribut. Conducătorul Imperiului Roman de Apus îl ţinea pe nepotul mai mic al lui Rugila, Attila, la curtea de la Ravenna, drept garanţie că nu va fi atacat de ambiţiosul conducător.

Există suspiciuni că Mundzuk, tatal lui Attila si al lui Bleda, l-a ucis pe Rugila, apoi a fost alungat, fiii săi preluând conducerea. Pentru început, cei doi fraţi au forţat Imperiul Roman de Răsărit să semneze un “tratat” prin care plătea un tribut şi se obliga să iniţieze relaţii comerciale cu hunii.

Spada zeului Marte. Până în 443, fraţii obţinuseră o seamă de victorii invadând Balcanii, cucerind provincia romană Africa, cu capitala la Cartagina, oprindu-se în faţa zidurilor duble ale Constantinopolelui. Împăratul Teodosius al II-lea, care făcuse multe înţelegeri anterioare, dar nu le respectase, a trebuit să le plătească aproape două tone de aur şi să accepte plata unui tribut mărit.

În 445, Bleda a fost ucis la o partidă de vânătoare, zvonindu-se că Attila l-a eliminat ca să poată să-şi împlinească ambiţiile personale. Devenit conducătorul unic al hunilor, Attila şi-a extins cuceririle de la Volga până la Dunăre. În partea de est nu mai avea rivali. Imperiul Roman de Răsărit era aproape terminat de ciumă, foamete şi o serie de cutremure care şubreziseră zidurile capitalei. Legenda spune că toate cuceririle s-au datorat spadei sale.

Cronicarul Priscus a povestit cum un văcar hun a observat că o viţea din turmă şchioapătă. Săpând în locul unde s-a rănit viţeaua, a descoperit o sabie, pe care i-a dus-o întins lui Attila. Acesta a crezut că e un dar de la zeul Marte pentru ca el să cucerească întreaga lume. Aşa a scris Priscus. Legendele ungare o numesc direct “spada lui Dumnezeu” şi-i atribuie o “descendenţă” până la mama regelui Solomon, după care se pierde.

Biciul lui Dumnezeu. Attila a crezut în sabia divină şi viitorul său glorios şi a fost nemilos pentru a-şi impune hegemonia. A ars biserici şi mănăstiri, ucigând călugări şi călugăriţe cu nemiluita, câştigându-şi porecla de „Flagellum Dei“ ("Biciul lui Dumnezeu"). Sfânta Ursula a fost una dintre măicuţele martire măcelărite de huni, deşi nu se ştie exact anul. Attila realizase, în parte, ce-şi dorise, dar mai avea nevoie de legitimitate în privinţa tronului Imperiului Roman.

A căşunat pe Honoria, sora împăratului Valentinian al III-lea al Imperiului Roman de Apus, condus de facto de generalul Flavius Aetius, pe care Attila îl considera prieten. Nu numai că o cerea de soţie, chipurile că l-ar fi vrut şi ea, dar mai voia şi jumătate din imperiu ca zestre! În 451 porneşte să-şi ia “iubita” cu forţa, devastând în prealabil Galia.

Generalul Aetius decide să-i arate barbarului ce înseamnă o bătălie adevărată, nu iureşul specific călăreţilor huni, care le adusese numai victorii. Attila este înfrânt în bătălia de pe Câmpiile Catalaunice, de către alianţa alcătuită din vizigoţi, franci şi oastea generalului Flavius Aetius. A rămas în istorie ca una dintre cele mai sângeroase înfruntări din istorie, Attila pierzând între 200.000 şi 300.000 de războinici.

Învins, Attila se retrage, dar îşi adună o armată nouă, iar anul următor pleacă spre Roma. Ajuns în apropiere, are o viziune, conform izvoarelor ecleziastice. Lângă Mantova, i s-au arătat Sfinţii Petru şi Paul, ocrotitorii Cetăţii Eterne. Înfricoşat de această viziune, Attila s-ar fi retras. Se pare însă că s-a retras din cauză că ciuma îi decima războinicii. Un an mai târziu, în 453, Attila pregăteşte o nouă incursiune, asupra ambelor diviziuni ale Imperiului Roman, cu baza de atac în bazinul carpatic. A murit, însă, înainte ca planurile sale să reuşească.

„Cântecul Nibelungilor”. Moartea lui Attila a survenit în noaptea nunţii sale cu o prinţesă de neam germanic. În epopeea Cântecul Nibelungior, prinţesa era Krimhilda, căreia puţin îi păsa de hanul mic de statură, cu capul mare, nasul borcănat şi pielea întunecată, după cum era descris Attila de către cronicarii vremii.

Ea voia să răzbune moartea fostului soţ, Siegfried, nordicul cu păr blond şi ochi albaştri. Există multe versiuni în care Attila e mai mult sau mai puţin, sau deloc, implicat în uciderea lui Siegfried, însă cade şi el victimă furiei Krimhildei împreună cu majoritatea nuntaşilor aleşi de mireasă după lista de suspecţi.

Dracula, 500 ani de istorie si mister

Vlad Tepes, fiul lui Vlad Dracul care era guvernator militar al Transilvaniei si membrul al Ordinului Dragonului (Draconis), ia pentru prima data domnia Tarii Romanesti intre anii 1456-1462 si se intoarce pe tronul tarii in anul 1476.

Dracula nu este o porecla a voievodului Tarii Romanesti. Este chiar numele lui. El insusi semna “Drakulya” (nume care se traduce - Fiul Dracului). Porecla este Tepes. Aceasta a fost data de contemporanii lui din cauza mijloacelor preferate de tortura cu care isi pedepsea dusmanii si chiar unii dintre supusii lui.

O dovada a cruzimii sale ce l-a facut sa-si dobandeasca faima numelui, trecand astfel hotarele vremii, Tepes Voda punea sa fie trasi in teapa nu numai prizonierii de razboi, ci si unii osteni ai armatei lui, raniti in spate socotind ca acestia au fugit din fata dusmanului.

Pedepsele pe care le-a aplicat erau din punctul lui de vedere rationale deoarece considera ca era singura solutie de a asigura linistea si ordinea tarii, dar si sa taie pofta celor care ravneau la tronul lui.

Mitul vampirilor. In anul 1476 domneste decat o singura luna noiembrie-decembrie, dupa care este invins intr-o batalie la Targoviste. Este asasinat impreuna cu fiul lui in ianuarie 1477. Se crede ca trupul neinsufletit al lui Dracula a fost inmormantant in biserica Manastirii Snagov.

Fiind un personaj nu numai istoric, ci si literar si folcloric voievodul a fost ales de scriitorul Bram Stoker ca erou principal al romanului sau aparut in anul 1897.