Analiza senzorială a gumei de mestecat

INTRODUCERE

Toate definitiile date comunicarii umane, indiferent de scolile de gandire carora le apartin sau de orientarile in care se inscriu, au cel putin urmatoarele elemente comune: comunicarea este procesul de transmitere de informatii, idei, opinii, pareri, fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul; nici un fel de activitate, de la banalele activitati ale rutinei cotidiene pe care le traim fiecare dintre noi zilnic si pana la activitatile complexe desfasurate la nivelul organizatiilor, societatilor, culturilor, nu pot fi concepute in afara procesului de comunicare.

„Dictionarul enciclopedic vol. I” ofera termenului „comunicare” o definitie deosebit de complexa, acoperind aproape toate domeniile in care acest termen este folosit:

- Instiintare, stire, veste. (DR) Aducere la cunostiinta partilor dintr-un proces a unor acte de procedura (actiune, intampinare, hotarare) in vederea exercitarii drepturilor si executarii obligatiilor ce decurg pentru ele din aceste acte, in limita unor termene care curg obisnuit de la data comunicarii.

- Prezentare intr-un cerc de specialisti a unei lucrari stiintifice.

In prezent, a fi informati, a comunica, reprezinta principala dimensiune a existentei fiecaruia dintre noi, devenind atat de prezenta, incat nici macar nu mai este perceputa ca activitate distincta.

Comunicarea reprezinta cheia eficientei intregii organizatii, ea influentand si fiind influentata la randul ei de toate fenomenele si procesele organizationale: cultura organizationala,luarea deciziilor, stilul de conducere, rezolvarea conflictelor si negocierea,perfectionarea si consilierea carierei, schimbarea si dezvoltarea organizationala.Iar pentru procesul strict managerial, comunicarea este esentiala, in randul competentelor manageriale competenta pentru comunicare ocupand primul loc.

Din punctul nostru de vedere intr-o organizatie, comunicarea manageriala asigura indeplinirea functiilor de informare, socializare, motivatie, dialog, educatie, promovare a culturi isi integrare. Aceste functii trebuie privite in interdependenta, dar dorime sa subliniem importanta deosebita a functiei de informare.

Informatia corecta si obtinuta la timpul oportun va duce la fundamentarea unei decizii optime si va reprezenta o premisa puternica de victorie a organizatiei in fata concurentei.

Un studiu economic arata ca intreprinderile romanesti nu au dezvoltat pana in prezent o abordare holistica a managementului comunicarii, din urmatoarele motive :

- in majoritatea cazurilor cele mai importante aspecte ale comunicarii au fost

tratate de de domenii cum ar fi marketingul, resursele umane si finante;

- managementul comunicarii nu a fost luat in considerare in balizele strategice

ale organizatiilor.

Elementele procesului de comunicare:

Indiferent de forma pe care o imbraca, orice proces de comunicare are cateva elemente structurale caracteristice :

- existenta a cel putin doi parteneri (emitator si receptor) intre care se stabileste o anumita relatie;

- capacitatea partenerilor de a emite si recepta semnale intr-un anumit cod, cunoscut de ambii parteneri (de mentionat faptul ca, in general, in orice proces de comunicare partenerii „joaca” pe rand rolul de emitator si receptor);

- existenta unui canal de transmitere a mesajului.

Procesul de comunicare ia astfel nastere ca urmare a relatiei de interdependenta ce exista

intre elementele structurale enumerate mai sus. Aceasta relatie de interdependenta face ca orice proces de comunicare sa se desfasoare astfel: exista cineva care initiaza comunicarea, emitatorul, si altcineva caruia ii este destinat mesajul, destinatarul. Acest mesaj este o componenta complexa a procesului de comunicare, datorita faptului ca presupune etape precum codificarea si decodificarea, presupune existenta unor canale de transmitere, este influentat de dependenta modului de receptionare a mesajului, de deprinderile de comunicare ale emitatorului si destinatarului, de contextul fizic si psihosocial in care are loc comunicarea;

Mesajul poate fi transmis prin intermediul limbajului verbal, neverbal sau paraverbal.

Limbajul verbal reprezinta limbajul realizat cu ajutorul cuvintelor.

Limbajul nonverbal este limbajul care foloseste alta modalitate de exprimare decat cuvantul (gesturi, mimica etc.).

Limbajul paraverbal este o forma a limbajului nonverbal, o forma vocala reprezentata de tonalitatea si inflexiunile vocii, ritmul de vorbire, modul de accentuare a cuvintelor, pauzele dintre cuvinte, ticurile verbale.

Alte elemente componente ale procesului de comunicare sunt: feed-back-ul, canalele de comunicare, mediul comunicarii, barierele comunicationale.

Feed-back-ul este un mesaj specific prin care emitentul primeste de la destinatar un anumit raspuns cu privire la mesajul comunicat.

Canalele de comunicare reprezinta „drumurile”, „caile” urmate de mesaje. Exista doua tipuri de canale de comunicare:

1. canale formale, prestabilite, cum ar fi sistemul canalelor ierarhice dintr-o organizatie;

2. canale neformale stabilite pe relatii de prietenie, preferinte, interes personal.

Canalele de comunicare au un suport tehnic reprezentat de toate mijloacele tehnice care pot veni in sprijinul procesului de comunicare (mijloace de comunicare): telefon, fax, calculator, telex, mijloace audio-video.

Mediul comunicarii este influentat de mijloacele de comunicare; exista mediu oral sau mediu scris, mediu vizual.