Comportamentul consumatorilor de vitamine

Capitolul 1

Prezentarea produsului

Pornind de la studiul unor boli carenţiale (scorbut, beri-beri, pelagră, rahitism) savantul polonez Kazimir Funk a descoperit că aceste afecţiuni sunt cauzate de lipsa din alimentaţie a unor factori nutritivi esenţiali pe care i-a numit vitamine.

Vitaminele sunt substanţe chimice complexe care îndeplinesc un rol esenţial în funcţionarea normală a organismului omenesc şi care, cu câteva excepţii, nu pot fi sintetizate de către acesta. Acestea se găsesc în majoritatea alimentelor de provenienţă naturală şi sunt absolut necesare pentru creşterea, menţinerea vitalităţii şi bunăstarea generala a organismului nostru. Acestea pot fi obţinute din raţia zilnică alimentară sau din raţiile suplimentare de nutrienţi. Aceste suplimente, care se pot prezenta sub diverse forme - pilule, tablete, etc., sunt de obicei extrase din surse naturale.

Vitaminele au în organism un rol funcţional însemnat. Ele se mai numesc şi factori enzimatici deoarece un număr însemnat de vitamine îndeplinesc rol de coenzime, iar altele îndeplinesc rol de activatori enzimatici, justificându-se şi în acest fel încadrarea vitaminelor între biocatalizatori.

Cu toate că efectele fiziologice ale prezenţei sau absenţei vitaminelor din organism sunt relativ bine cunoscute, mai puţin cunoscut este mecanismul prin care unele vitamine influenţează şi reglează procesele metabolice.

Este important de reţinut că vitaminele nu pot fi înlocuitori ai hranei zilnice şi nu trebuiesc confundate cu medicamentele clasice. Acestea ajută la buna funcţionare a mecanismelor organismului, în strânsă legătura cu alte elemente nutritive precum minerale, grăsimi, carbohidraţi, apa, etc.

Vitaminele se deosebesc între ele prin structura lor chimică uneori destul de complicată, făcând parte din diferite clase de substanţe organice. Denumirea de vitamine le-a fost atribuită de chimistul polonez Kazimir Funk (1911) reflectând prezenţa lor indispensabilă pentru viaţă, dar în acelaşi timp şi presupunerea greşită a acestuia de a le considera ca pe nişte substanţe bazice de tipul aminelor.

Nomenclatura vitaminelor se poate stabili după trei criterii: după nomenclatura veche, după rolul fiziologic şi după structura chimică.

După nomenclatura veche vitaminele continuă să se denumească şi în prezent cu ajutorul literelor mari din alfabetul latin (A, B, C, D, E, F, K, etc.).În cadrul aceleaşi clase, vitaminele se denumesc şi cu ajutorul indicilor (A1, A2, D1, D2, D3, D4, D5 )

După rolul fiziologic ce-l îndeplinsc în organism, vitaminele se denumesc astfel: vitamină antixeroftalmică (vitamina A1), antihemoragică (vitamina K), antiberiberi (vitamina B1), antirahitică (vitamina D), antisterilităţii (vitamina E), antiscorbutică (vitamina C)

După structura chimică se numesc : tiamidă (vitamina B1), riblofavină (vitamina B2), acid ascorbic (vitamina C), piridoxină (vitamina B6), acid paraaminobenzoic (vitamina H)

După solubilitatea vitaminelor în solvenţi organici sau în apă, acestea se clasifică în vitamine liposolubile şi vitamine hidrosolubile. Determinarea vitaminelor se face prin metode fizico-chimice, microbiologice şi biologice

Vitaminele liposolubile sunt substanţe solubile în grăsimi, în solvenţi organici, şi insolubili în apă . Din această grupă fac parte vitaminele A, D, E, K şi F. Vitaminele A şi D se găsesc în plante sub formă de provitamine.

Vitaminele hidrosolubile sunt substanţe foarte diferite sub aspect structural. Ele sunt solubile în apă şi insolubile în solvenţi organici. Din această grupă fac parte vitaminele B, C, P (citrine), R (extrasă din plante ieboase, neidentificându-se structura moleculară), etc.

Realizările oamenilor de ştiinţă în domeniul studiului vitaminelor au contribuit la obţinerea lor pe cale sintetică. Astăzi, industria chimico-farmaceutică, din ţara noastră, prin fabricile de la Bucureşti, Cluj şi Iaşi, este în măsură să producă toate tipurile cunoscute de vitamine necesare prevenirii şi tratării avitaminozelor si poliavitaminozelor.

Cel mai bine este ca vitaminele să nu fie administrate fără a cere sfatul medicului. Este deja stabilită doza zilnică de vitamine şi ea poate fi modificată (crescută de către medic, în funcţie de necesităţile fiecărui organism, de reumatismul, condiţiile ambientale, de stres, vârstă, sex, etc.).