Istoria Companiei Renault

Renault S.A. este un producător francez de automobile, furgonete, autobuze, tractoare şi autocamioane. Compania mai este cunoscută pentru modul revoluţionar de design, pentru numeroasele progrese tehnologice (inclusiv cele ce privesc siguranţa pasagerilor şi a pietonilor) şi pentru motoarele folosite în competiţiile sportive.

Primii ani (1898-1918)

Corporaţia Renault a fost fondată în 1898 de cei trei fraţi Renault, Louis, Marcel şi Fernand, dar şi prin contribuţia prietenilor lui Louis, Thomas Evert şi Julian Wyer. Louis a fost cel care a avut ideea de a proiecta şi construi câteva modele înainte de a-i coopta în echipă şi pe fraţii lui, renunţând să mai lucreze la afacerea cu textile a părinţilor lor.

Primul autoturism Renault, Renault Voiturette 1CV, a fost vândut unui prieten de-al tatălui celor trei, dar nu înainte ca Louis să testeze autoturismul. Clientul a fost impresionat de modul în care micul autoturism se comporta pe drum. Cei trei fraţi sesizează că singura modalitate de promovare pentru produsele lor îl reprezintă competiţiile automobilistice. Renault a avut parte de succes încă din prima cursă, ceea ce a condus la expansiunea companiei. Louis şi Marcel au participat la curse atumobilistice ca Paris-Trouville, Paris-Rambouillet si Paris-Ostende cu automobile produse de ei, dar în 1903 în timpul cursei Paris-Madrid, Marcel care avea 31 de ani a decedat în urma unui accident.

În aceeaşi cursă alţi 15 concurenţi au suferit de pe urma accidentelor, organizatorii au fost nevoiţi să anuleze cursa. Louis a suferit o imensă pierdere, nu numai că îşi pierduse fratele, dar îşi pierduse şi un mare susţinător al ideilor sale. De atunci Louis nu a mai participat la copetiţii automobilistice, angajând un piloţ profesionist care să apere prestigiul şi culorile companiei în numeroasele competiţii automobilstice din întreaga lume (Africa de Sud, Statele Unite, Cuba, America de Sud).

În 1906, modelul AK 90 CV câştigă primul Grand Prix. În anul 1909, Louis ia controlul total al companiei, după decesul fratelui său Fernand, deces venit după o lungă perioadă de suferinţă. Încă de la început, Renault a adus în industria auto o serie de inovaţii ce au contribuit la deschiderea unor noi orizonturi. Renault a fost primul producător de sedanuri şi a brevetat turbosuflanta. Pe vremea aceea, autoturismele erau produse de lux, iar preţul minim pentru un Renault era de 3000 de franci francezi, o sumă importantă pentru care un muncitor obişnuit trebuia să muncească zece ani.

În anii dinaintea Primului Război Mondial, Renault a produs taxiuri, autobuze şi autocamioane comerciale. În timpul Primului Război Mondial (1914 - 1918), Renault a produs muniţie, avioane militare, vehicule militare (ca de exemplu revoluţionarul tanc Renault FT-17) dar şi ambulanţe, grupuri electrogene. Renault a devenit lider mondial în producţia de motoare de avion, avioanele echipate cu motoare produse de Louis stabilind record după record în ceea ce priveşte viteza de deplasare. Această performanţă s-a atins datorită modului de proiectare, ceea ce a făcut ca Louis Renault să fie felicitat de Forţele Aliate pentru contribuţiile companiei sale la victorie. Ca urmare a acestui succes, sigla Renault ilustra un tanc victorios. După război Renault a devenit cel mai mare şi important producător privat din Franţa, iar Louis Reanult deţinea 85% din acţiunile societăţii. Este construită o nouă uzină pe insula Seguin, la Billancourt; uzina reprezenta un simbol al prosperităţii.

În anul 1913, Louis introduce o nouă metodă de îmbunătăţire a producţiei, metoda lui Taylor, însă muncitorii nu o priveau cu ochi buni. Louis văzuse această metodă în vizita de la Ford, unde a observat gradul ridicat de eficienţă a acestui producător. În anii premergători Primului Război Mondial, fabrica avea 5000 de angajaţi care produceau 4200 de autoturisme pe an.

Perioada interbelică (1919-1938)

În această perioadă, Louis Renault a lărgit gama de produse, introducând în producţie şi maşini agricole şi industriale. Chiar şi aşa Renault s-a luptat cu explozia comenzilor pentru autoturismele accesibile, problemele cu stocul de autoturisme şi cu forţa de muncă, factori ce au încetinit progresul companiei. De asemenea Renault a trebuit să găsească un mod eficient de distribuţie a automobilelor; astfel în 1920 s-a semnat un contract de distribuţie între Louis Renault şi Gustave Gueudet, un afacerist din nordul Franţei.

Înainte de Primul Război Mondial autoturismele Renault aveau un aspect aparte în special la partea frontală, datorită poziţiei neobişnuite a radiatorului care se afla în spatele motorului. În perioada de după război, 1920 - 1930, toate modelele Renault au început să aibă radiatorul în faţa motorului. Astfel, în 1925, sigla de pe capota motorului îşi schimba forma, trecând la forma de romb, familiară astăzi.

Renault a produs o gamă largă de produse de la modele în serii mici la modele în serii foarte mari. De exemplu 1928 a fost anul în care Renault a produs 45,809 de unităţi aparţinând celor şapte serii de modele, începând cu a 6cv, a 10cv, Monasix, 15cv, Vivasix, 18/24cv şi 40cv. Au existat opt stiluri de caroserie şi cele mai lungi şasiuri erau disponibile pentru caroseriile tip trăsură. Modelele au fost produse la diferite dimensiuni, însă cele mici erau preferate de un număr mare de clienţi.

În anul 1928 Renault decide să exporte automobilele sale şi în Marea Britanie, operând o serie de modificări pentru ca modelele să corespundă condiţiilor de trafic din Regat. În consecinţă modelele erau mai ridicate, aveau radiatoarele şi caroseriile mai mari. Exporturile în Statele Unite s-au redus aproape la zero după ce atinseseră un maxim înainte de Primul Război Mondial. Modelul NM 40cv Tourer avea în Statele Unite un preţ de peste 4.600 USD, similar cu preţul unui Cadillac V12 Tourer, iar limuzina închisă denumită „7” costa 6.000 USD, fiind mai scumpă decât un Cadillac V16 Limousine. Întreaga serie era construită într-un stil conservator.