Japonia - Raport de Tară

Aspecte generale

Ţarã prin excelenţã insularã, situatã în nord-vestul Oceanului Pacific, Japonia este, fãrã îndoialã, statul care a înregistrat cea mai rapidã tranziţie de pe Glob de la o putere medievalã la una modernã.

Japonia este o ţară din Asia de Est, situată pe un lanţ de insule aflate între Oceanul Pacific şi Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeană. Potrivit legendei, Japonia a fost creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru picături ce au devenit insulele principale precum şi o multitudine de insule mici (peste 4000). Japonia este localizată în Asia de Est, în nordul oceanului Pacific, fiind formată din 4 insule importante ce reprezintă un procent de aprox. 95% din teritoriul Japoniei: Honshu, Hokkaido, Kyushu şi Shikoku, plus numeroase insule mici. Japonia se întinde pe o suprafaţã de 2400 km , în Arhipelagul Nipon la care se mai adaugã arhipelagul Ryukyu cu insula principalã Okinawa , realipitã patriei la 15 mai 1972.

Japonia este a doua putere economică a lumii, după S.U.A. Din acest punct de vedere Japonia ocupă primul loc în lume în ceea ce priveşte producţia de otel, industria de construcţie a navelor oceanice si a autoturismelor şi locul 2 pe glob în ceea ce priveşte industria de prelucrare a petrolului.

Japonia este una dintre cele mai populate ţări ale lumii. Populaţia este de 126,1 milioane locuitori, având o densitate de 333,8 locuitori/km2 (locul 7). După numărul de locuitori, Japonia ocupă locul 6 în lume, după China, India, Statele Unite ale Americii, Indonezia si Federatia Rusă.

În prezent, oraşele japoneze se caracterizează printr-un amestec de trăsături traditionale şi stil american, îndrăznet şi puternic. În Japonia se găsesc peste 150 de oraşe cu peste 100.000 locuitori si 7 metropole cu peste 1 milion de oameni fiecare, dintre care un megalapalopolis, oraşul-port-capitală, Tokio, cu o populaţie de 11,8 milioane de locuitori şi formează cu regiunea înconjurătoare şi oraşele învecinate: Yokohama, Yokosuke, Kowasaki si Chiba - cea mai întinsă aglomeraţie urbană din Asia-peste 16 milioane locuitori - şi una dintre cele mai mari din lume. Aproape jumătate din populaţie trăieşte în megalopolisul Tokio-Osaka-Nagoya din sud-estul insulei Honshu.

Principalele oraşe ale Japoniei sunt : Tkio, Yokohama, Nagoya, Osaka, Kobe, Kioto, Kwasaki, Sapporo, Hiroshima, Fukuoka, Sendai. Fiecare dintre ele însumează peste 1 milion de locuitori. Toate aceste oraşe înglobează aproximativ 45% din locuitorii ţării.

Tokio este capitala ţării şi în acelaşi timp cel mai mare oraş, find un megalapalopolis. Tokio- " capitala răsăriteana " sau capitala "ţării soarelui răsare" începând cu 1869, s-a transformat într-o strălucită metropolă. Oraşul a avut de suferit de pe urma cutremurului din 1923 şi a bombardamentelor din perioada 1942-1945. În ultimele trei decenii , au apărut zgârie-norii-primul fiind Kasumigaseki Building , cu 36 de etaje , inaugurat în 1968 - grupaţi în mare parte în cartierul Shinjuku.

MEDIUL ECONOMIC

Japonia a depăşit stagnarea economică cu care s-a confruntat mai bine de un deceniu, dinamica evoluţiei economiei naţionale fiind strâns dependentă de principalii parteneri comerciali (SUA si China), de consumul intern şi de balanţa globală a resurselor naturale. Opţiunile din ultimul deceniu au indus in economia şi societatea japoneză o deschidere ce a favorizat companiile străine, prin numeroase oportunităţi de extindere a afacerilor pe piata locală.

Deschiderea fără precedent a pieţei japoneze a fost cauzată şi de creşterea spectaculoasă a concurenţei la nivel global, care a obligat marile corporaţii nipone să reducă la maximum costurile cu materiile prime şi subansamblele utilizate, ceea ce a determinat externalizarea unor operaţii de producţie şi noi relaţii de cooperare internatională. Caracteristici pozitive pentru comerţul în Japonia rămân tendinţele de inovare şi de amplificare a consumului de servicii şi produse noi, clienţii japonezi fiind din ce în ce mai deschişi faţă de anumite tipuri de produse din import.

Economia Japoniei este a doua în lume, după cea a SUA, după cateva decenii de creştere rapidă, economia Japoniei a înregistrat o stagnare la începutul anilor '90. Încercarea de relansare din anii 1995-1996 nu a putut fi sustinută, fenomen repetat şi în anul 2004, când, după un start încurajator, economia niponă a fost obligată să revină la nivele de creştere modestă . Una dintre cauzele acestei evoluţii este contractul social acceptat în mod tacit în Japonia, care împiedică marile companii japoneze să opereze concedieri masive, multe reducându-şi cheltuielile pentru forţa de muncă prin pensionări voluntare, înghetarea angajărilor.

Confruntate pe piaţa internă cu costuri ridicate pentru plata forţei de muncă, din ce in ce mai multe firme şi-au transferat producţia in ţări cu costuri reduse precum China, Thailanda şi Indonezia. Europa Centrala şi de Est a devenit o bază de producţie interesantă pentru corporaţiile japoneze, cu deosebire prin prisma vânzării ulterioare a produselor finite pe piaţa Uniunii Europene.

În măsura în care evoluţiile prezente vor continua, furnizorii străini vor putea beneficia de noi oportunităţi în unele sectoare ale pieţei japoneze. Ar putea totuşi să apară bariere în calea accesului pe piaţă, pe masură ce companiile japoneze şi furnizorii tradiţionali ai acestora ar strânge rândurile pentru a proteja locurile de muncă interne. Punerea în aplicare cu succes a programului japonez de dereglementare va intensifica competitivitatea japonezilor. Este foarte posibil ca economia japoneză să iasă din actuala perioadă mai dificilă cu multe din atuurile sale traditionale