Plan de marketing - Stațiunea Călimănești-Căciulata

1. Expunerea introductivă:

Descriere staţiunea Călimăneşti-Căciulata:

Staţiunea Călimăneşti-Căciulata are un trecut zbuciumat, determinat de împrejurările istorice şi sociale ale epocilor trecute. Satul lui Căliman, a luat fiinţă în jurul mănăstirii Cozia. Legenda spune că mănăstirea Cozia – de care este legată naşterea satului – a fost ridicată în apropierea alteia, zidită de Negru Vodă, care se găseşte la poalele muntelui Capra, ceva mai la nord de mănăstirea Cozia. Localitatea sub denumirea de Călimăneşti este atestată documentar prima dată la 20 mai 1388 de către Mircea cel Bătrân “ a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimăneşti pe Olt, care a fost mai înainte satul boierului domniei mele Nan Udoba pe care cu dragoste şi multă osârdie, după voia domniei mele, l-a închinat mai înainte zisei mănăstiri”. În afară de mănăstirea Cozia, ctitorie a marelui voievod Mircea cel Bătrân, unde se află locul de veşnică odihnă al său şi al maicii Teofana, mama celui care la începutul veacului al XVII-lea a realizat prima unire a principatelor romane, Mihai Viteazul, se mai găsesc Schitul Ostrov şi mănăstirile Turnu şi Stănişoara construite în diferite epoci ale istoriei.

Călimăneştiul, a fost vizitat dealungul existenţei sale de oameni deosebiţi ai culturii române. Amintim, că Mihai Eminescu, poetul naţional al românilor, trecând prin această aşezare venind dinspre Ardeal şi vizitând mănăstirea Cozia, în anul 1882, face o remarca zguduitoare a stării de fapt a ceea ce ajunsese lăcaşul ctitorit şi totodată loc de odihnă veşnică a marelui domn Mircea cel Bătrân.

Călimăneşti este un oraş situat în partea central sudică a României, pe malul drept al Oltului, în Depresiunea subcarpatică Jiblea-Călimăneşti, la altitudinea de 260-280 m, 18 km distanţă de municipiul Râmnicu Vâlcea, cu o populaţie de 8.633 locuitori. Împreună cu staţiunea Căciulata, acesta alcătuieşte staţiunea Călimăneşti-Căciulata, staţiune deschisă pe tot cursul anului. Clima specifică depresiunilor subcarpatice adăpostite, fără variaţii mari de temperatură, cu veri răcoroase (în jur de 20°C în luna iulie) şi cu ierni relativ blande (între -1° şi -5°C în luna ianuarie). Temperatura medie anuala este de 9° C. Precipitatii moderate (750-800 mm anual). Factorii de cură naturală sunt reprezentaţi de clima protectoare şi izvoarele (descoperite în 1827) de ape minerale sulfuroase, clorate, bromate, cu sodiu, calciu, magneziu, în principal hipotonice, cu concentraţie, compoziţie chimică şi temperatura variabile (mineralizare între 0.5 şi 11.5 gr/l; atermale, mezotermale 41°C, şi hipertermale = 49.5°C).

Staţiunea este indicată în tratamentul bolilor digestive (gastrită cronică cu hipoaciditate, constipaţie cronică, colită cronică), al bolilor hepatobiliare (dischinezie biliară, colicistită cronică care prezintă sau nu calculi, hepatită cronică, pancreatită cronică, stării postoperatorii în bolile ficatului), boli ale sistemului renal şi urinar (litiază la rinichi, pielonefrită cronică = 41°C, şi hyperthermalaparatului digestiv, infecţii urinare), tulburări metabolice şi nutriţionale (diabet melitus, stări hiperuremice, obezitate), în afecţiuni respiratorii (bronşită, traheobronşită cronică), în boli ale sistemului nervos periferic (pareză, sechele ale poliomielitei), stări reumatismale (spondiloză, artroză, poliartroză, tendinită), stări posttraumatismale (după entorse, luxaţii şi fracturi), boli ginecologice (sindrom ovarian cauzat de menopauza), boli O.R.L. (rinosinuzită cronică, laringită cronică alergică etc.), boli dermatologice, cardiovasculare şi de altă natură.

Istoric:

Perioada geto-dacă este reprezentată de dovezile materiale descoperite în zona aşezărilor de la Ocniţa, Grădiştea, Lădeşti, Ioneşti şi Roseţi. La Ocniţa a fost identificată aşezarea dacică Buridava, amintită de Ptolemeu în scrierile sale. În aproprierea masivului de sare de la Ocnele Mari, arheologii au descoperit un vas şi fragmente de ceramică inscripţionate care demonstrează că sarea se exploata din vremea dacilor.

Amprenta civilizaţiei romane s-a păstrat până azi atât prin tezaurele descoperite în zonă, cât şi prin drumurile romane construite (Via Romana) care au dat numele unor localităţi: Pons Vetus (Podul Vechi) - astăzi Caineni, Pons Aluti (Podul Oltului) - în prezent Ioneştii Govorei, Arutela (Bivolari), Buridava (Stolniceni), Rusidava (Drăgăşani), castrele romane (Limes Alutanus) străbătând întregul judeţ de la nord la sud.