Îmbătrânirea în Turcia

Introducere

În această lucrare mi-am propus să analizez fenomenul de îmbătrânire demografică în Turcia pe o perioadă de 20 de ani. Acest fenomen nu este îngrijorător numai pentru România, ci pentru aproape toate ţările din Uniunea Europeană, dar şi pentru ţările care sunt în curs de aderare, cum este cazul Turciei.

Îmbătrânirea demografică reprezintă un proces care presupune schimbarea structurii pe vârste a unei populaţii, prin creşterea importantă a proporţiei vârstnicilor în populaţia totală, în detrimentul proporţiei tinerilor, ca tendinţă fermă şi de lunga durată, cu numeroase implicaţii în toate sferele activităţii umane.

Acest fenomen este, de regulă, precedat de evoluţia descendentă a natalităţii pe o perioadă mai lungă de timp şi o scădere sau o relativă stabilitate a mortalităţii pe o perioadă, afectând toate grupele de vârstă.

Obiectivele acestei lucrări constau în analiza fenomenului de îmbătrânire, prin observarea factorilor şi cauzelor, dar şi prin constarea consecinţelor care influenţează această îmbătrânire în Turcia.

Putem spera ca în următorii 20 de ani sa avem o scădere a îmbătrânirii atât în Turcia, cât şi în celelalte ţări, în care acest fenomen reprezintă o problemă majoră? Această întrebare ne macină pe mulţi dintre noi şi pentru aceasta, am să încerc să-i dau un răspuns în următoarele capitole, cu ajutorul informaţiilor pe care le deţin.

Turcia este o ţară în curs de dezvoltare, capitala ţării este la Ankara şi este situată pe două continente. 97% din suprafaţa Turciei se află în Asia, iar numai 3% pe teritoriul Europe, având graniţe cu opt ţări: Bulgaria, Grecia (nord-vest), Georgia, Armenia, Azerbaidjan (nord-est), Iran (est), Irak si Siria (sud).

Comparativ cu vecinii săi, Turcia are o suprafaţă de 783 562 km², o populaţie de 73 722 988 locuitori şi o densitate de 96 loc./km², fiind pe locul 2 după Iran.

În comparaţie cu ţările care vor să adere la Uniunea Europeană, Turcia are cea mai mare populaţie, iar în ceea ce priveşte ţările membre, această ţară este pe locul 2, după Germania.

Capitolul I. Fenomenul de îmbătrânire demografică în Turcia

În anul 1927, patru ani mai târziu după ce Turcia a fost proclamată republică, s-a efectuat primul recensământ ce a dezvăluit că pe teritoriul ţării locuiau peste 13 milioane de oameni. În acea perioadă, Turcia era o ţară subdezvoltată cu o rată ridicată de natalitate, dar şi de mortalitate. În următoarele decenii, modernizarea statului turc a reprezentat o etapă semnificativă conducând la o explozie a populaţiei. Această etapă a fost tipică pentru multe ţări în curs de dezvoltare. Rata anuală de creştere a populaţiei turceşti a rămas constantă la o valoare de peste 2% până în anii 1990 şi începând cu anul 1990 s-a constatat o scădere a ratei la 1,32%. După acea perioadă a reînceput să crească din nou, dar nu a mai ajuns până în prezent la rata de peste 2%. După ultimul recensământ din 2010, rata anuală de creştere a populaţiei este de 1,5%. Din 1927, populaţia a crescut de aproape cinci ori, până în prezent.

În prezent, mai mult de 73,7 milioane de oameni trăiesc în Turcia, din care 37.043.182 sunt bărbaţi (50,2%), iar 36.679.806 sunt femei (49,8%).

Proporţia populaţiei care trăieşte în mediul urban este de 76,3 %, aceasta însemnând 56.222.356 persoane, iar proporţia persoanelor care trăiesc în mediul rural este de 23,7 %, însemnând 17.500.632 persoane.

Cea mai mare proporţie a populaţiei care trăieşte în oraş o întâlnim în Istanbul (99%), iar cea mai mică proporţie în Ardahan.(32%). Oraşele cele mai populate din Turcia sunt: Istambul, Ankara, Izmir, Bursa şi Adana.

Densitatea populaţiei în Turcia este de 96 de persoane pe km². Această densitate variază între 10 şi 2 551 de pers./km².

Istambul are cea mai mare densitate a populaţiei fiind de 2 551 pers./km², fiind urmat de Kocaeli cu 432 pers./km² , apoi de Izmir cu 329 pers./km² şi de Hatay cu 254 pers./km².