Cauze și factori determinanți ai senzațiilor

Psihicul reprezinta o organizare sistemica, ce include patru mari categorii de mecanisme psihice: mecanismele informational-operationale, mecanismele psihice stimulator-energizante, mecanismele psihice reglatorii si mecanismele psihice integratoare.

Traind intr-un mediu informational, omul are nevoie de o serie de instrumente care sa-i permita operarea adecvata cu informatii. Unele dintre aceste instrumente sunt mecanismele psihice de prelucrare a informatiilor. Prin toate, el prelucreaza informatiile, dar fiecare o face in felul sau, dispunand de functii specifice.

Prin senzatii, omul capteaza, inregistreaza si efectueaza o prelucrare initiala destul de simpla a informatiilor. La nivelul lor, nu-i sunt accesibile decat insusirile concrete simple, izolate ale obiectelor si fenomenelor, care sunt insa insuficiente pentru adaptarea rapida la mediu.

De aceea el recurge la perceptii, ca mecanisme psihice de prelucrare aprofundata nu a insusirilor, ci a obiectelor luate ca intreguri distincte, ca trasaturi ce contin elemente inter-relationale. La acest nivel omului ii este accesibila semnificatia obiectelor in virtutea careia, acestea capata valoare adaptativa. Perceptia este legata „de aici si acum” de ceea ce se intampla in prezent.

Pentru a evoca experiente trecute, omul se serveste de reprezentare, prin intermediul careia isi reexprima experienta. Unele dintre aceste mecanisme, dar mai ales senzatiile si perceptiile functioneaza la nivel intrasemantic, rolul lor fiind, mai ales, de a extrage informatii din semnale si de a asigura, traducerea ei in comportamente. Reprezentarea functioneaza la nivelul semantic al identificarii obiectelor.

Mecanismele de prelucrare primara a informatiilor, apar si se dezvolta in activitate, astfel incat ele sunt mijloace eficiente, ameliorativ- optimizatoare. La nivelul elementar al dezvoltării organice, forma sub care se reacţionează este iritabilitatea simplă, proprietatea biologică generală care permite fiinţelor vii de a recepţiona influenţele externe şi de a răspunde selectiv la ele printr-o modificare internă.

„Manifestarea esenţială primordială a viului este integrarea senzorio-motorie. [...] La orice organism viu, procesele senzorio-motorii asigură adaptarea la mediu şi sunt, din această cauză, într-o completă interacţiune.Acţiunea este atât sursa senzaţiilor, cât şi răspunsul acestora" (Bonnet si Chantrier, 1994, voi. III, p. 133).

Mişcarea constituie astfel un factor genetic dar şi funcţional în cadrul sensibilităţii. Din punct de vedere genetic rezultă că datorită mişcării, deplasării organismul viu receptează o varietate de stimuli ceea ce impune diferenţierea lor.

În acelaşi timp mişcarea constituie un factor funcţional fundamental în desfăşurarea tuturor modalităţilor senzoriale. Recepţia senzorială este facilitată de către mişcare întrucât permite explorarea activă a stimulilor, detectarea unor însuşiri şi integrarea lor într-o imagine semnificativă din punct de vedere biologic.

M.Golu, considera ca senzatia este reflectarea activ-selectiv si ideal-subiectiva a insusirilor particulare si singulare ale stimulilor modali specifici, in forma unui cod imagine. Continutul ei, furnizeaza o informatie secventiala, fragmentata, despre obiectele si fenomenele perceptibile. Ea nu permite identificarea acestor obiecte, ci doar discriminarea lor in interiorul uneia si aceleiasi insusiri.

Analiza senzatiei trebuie sa ia in consideratie interactiunea factorilor externi si a celor ce tin de organizarea subiectului.

Variabilele ce deriva din factorii externi sunt:

-Modalitatea stimulilor (in raport cu care se diferentiaza principalele tipuri de senzatii).

-Intensitatea stimulilor (proprietatea bazala care face posibila actiunea oricarui stimul asupra receptorilor).

-Durata (timpul de actiune efectiva a stimulului modal asupra receptorului)

-Rata stimularii (frecventa aparitiei stimulului modal specific in interiorul unui interval dat de timp)

-Proprietatile particulare intramodale (cum ar fi de pilda, lungimea de unda in cazul stimulilor luminosi).

O a doua multime de variabile externe, sunt generate de contextul in care este dat stimulul de baza: iluminatul, temperatura. Acestea actioneaza ca elemente favorizante sau perturbatoare asupra desfasurarii procesului de receptie senzoriala.

Factorii subiectivi care isi pun amprenta pe modul de realizare a senzatiei sunt: nivelul sensibilitatii analizatorului si starea lui functionala actuala; starile afectiv-motivationale actuale; experienta perceptiva anterioara; scopul activitatii.

Apariţia senzaţiei Cum apare insă senzaţia? - iată o problemă care i-a preocupat extrem de mult pe cercetători. Cu mulţi ani în urmă, în 1880, naturalistul âmile Du Bois-Reymond(1818-1896) enumera problema „apariţiei senzaţiei" printre cele şapte „enigme ale Universului", imposibil de soluţionat de ştiinţă. Problema apariţiei senzaţiei a fost considerată şi de Ernst Haeckel (1834-1919) „enigma centrală a psihologiei".