Metode de investigare a afecțiunilor lobilor frontal, occipital, temporali și parietali

Lobul Frontal

Conceptiile prinvind tulburarile psihice in lobul frontal au oscilat intre doua atitudini:una din studiul clinic psihiatric clasic, atribuie sindromul frontal clasic,tulburari ale functiilor psihice ca atare (atentie, memorie, gandire, afectivitate, vointa, rationament etc) iar a doua se limiteaza la descrierea unor comportamente anormale avand tendinta de a construi unele modele de functiune destul de simpliste.

Lobul frontal, care corespunde circumvolutiei frontale ascendente, este sediul neuronului motor central, deci sediul miscarilor voluntare.

Leziunile lobului frontal se insotesc de tulburari motorii (paralizii), tulburari in articulatia vorbirii (disartrie sau anartrie), tulburari de comportament.

Lobul Frontal este implicat direct in mecanismele vietii afective.Sunt cunosute tulburari afective in leziunile lobului frontal. De asemenea, in aceleasi leziuni pot aparea iritabilitatea, torporarea(somnolenta), lipsa de initiative, alaturi de discrete tulburari de personalite.

Tulburarile psihice din afectarile lobului frontal se impart in 3 grupe:

1.Tulburari de dispozitie si caracter,care constau in cresterea tonsului afectiv,cu euforie si erotism,alternand cu faze de melancolie,cu reactii caracteriale,de tip psihopatic sau iritabil.

2.Tulburari de activitate,se refera la activitatile fizice exterioare si la manifestarile intelectuale.Apare o ruptura intre bolnav si lumea exterioara,cu saracirea relatiilor si cu absenta reactiilor la evenimente externe.Se adauga o stare de apatie,indiferenta la durere,mutism achinetic si poate evolua catre coma si moarte.

3.Tulburari intelectuale,care privesc atentia si memoria.Pot merge de la confuzie ,dezorientare temporo-spatiala la starea de perplexitate pana la dementa.

Dementa de lob frontal sau frontotemporala este o afectiune cerebrala mai neobisnuita care se caracterizeaza prin pierderea progresiva a memoriei, confuzie, iritabilitate si pierderea inhibitiilor. Acesti pacienti prezinta o atrofie limitata la nivelul lobilor frontali superiori sau la nivelul lobilor temporali si frontali impreuna. Dementa de lob frontal reprezinta aproximativ 10% din cazurile de dementa. Adesea simptomatologia acestei afectiuni este inclusa in cea a bolii Pick. Pacientii cu dementa frontotemporala ajung sa se comporte salbatic si bizar, ajungandu-se pana la furt sau deviere sexuala si alte acte necontroloate. Boala progreseaza continuu iar in faza finala se intalnesc tulburarile de limbaj, comportament eratic si dementa. Boala este fatala, decesul survine de regula in 3 ani de la debut. Rareori peroanele afectate supravietuiesc mai mult de 5-6 ani.Nu exista tratament eficient.

In clinica (in special in tumori si traumatisme), tulburarile activitatii nervoase superioare sunt impartite clasic in tulburari afective si de caracter , tulburari de activitate si tulburari ale proceselor de cunoastere.

In cazul tumorilor localizate la nivelul lobului frontal se intalnesc urmatoarele simptome de focar:

Tulburarile psihice: se intalnesc la majoritatea pacientilor cu tumori in zona lobului frontal. Glioamele maligne si metastazele sunt cele mai raspunzatoare de aparitia tulburarilor psihice. Lobul frontal are rol in controlul personalitatii, astfel ca bolnavii cu un proces expansiv intracranian in lobul frontal vor prezenta tulburari de comportament accentuate. La inceput este interesata afectivitatea. Bolnavii devin euforici, au permanent o stare de excitatie psihomotorie, prezinta un optimism exagerat, fac glume cu caracter pornografic. Odata cu evolutia procesului tumoral, starea de euforie este treptat inlocuita cu o stare de indiferenta, se altereaza memoria, scade puterea de concentrare, scade randamentul profesional. In lobul frontal fiind si centrul motivational, bolnavul isi pierde treptat interesul pentru lumea din jur. Daca inainte pacientul era foarte atasat si interesat de locul de munca, va ajunge sa isi neglijeze serviciul si chiar propria persoana, va fi indiferent fata de familie si fata de persoanele din jur. De obicei tulburarile psihice descrise mai sus se insotesc si de semne ce dovedesc o crestere a presiunii intracraniene. Aceste tulburari comportamentale pot fi usor confundate cu o stare depresiva. De aceea, in astfel de cazuri trebuie cautate si eventualele semne care ar putea aduce in discutie existenta unui proces tumoral intracranian. In perioada de stare a bolii se intalneste sindromul pseudodemential, sindrom caracterizat prin apatie, lipsa vointei, dezinteres total fata de lumea inconjuratoare. Bolnavul nu se misca, sta in acelasi loc si nu se mobilizeaza decat pentru satisfacerea nevoilor fiziologice. In conversatie se remarca lipsa de initiativa, lipsa interesului pentru orice subiect. In fazele avansate ale bolii, cand tumora a crescut mult in dimensiuni, se intalneste diminuarea controlului sfincterian.

Epilepsia este un simptom care se intalneste la mai mult de jumatate din pacientii cu tumori in lobul frontal. La unii bolnavi epilepsia debuteaza cu crize adversive sau convulsii generalizate.

Afazia si agrafia: apare dificultate in vorbirea si scrisul cursiv. O particularitate a afaziei si agrafiei din cadrul tumorilor cerebrale este aceea ca aceste tulburari apar si evolueaza progresiv, lent, pe masura ce tumora creste in volum si afecteaza tot mai multe arii nervoase.

Pareza nervului facial: pareza nervului VII (sau facial) este de tip central. Nu se insoteste de semne de afectare piramidala. Pareza de facial de tip central poate fi considerat un semn patognomonic pentru o tumora cu dezvoltare in zona lobului frontal

Alte semne si simptome care insotesc tumorile cerebrale localizate in lobul frontal sunt: tulburarile motorii care devin cu atat mai accentuate cu cat tumora intereseaza mai mult aria motorie a lobului frontal.

Tulburarile motorii se manifesta de regula sub forma unei hemipareze sau hemiplegii care afecteaza jumatatea de corp opusa emisferei cerebrale afectate. In tumorile lobului frontal se intalneste de asemenea si reflexul de apucare fortata. Acest reflex se manifesta prin reactia de apucare a ultimilor doua degete de la mana controlaterala, atunci cand fata lor palmara este stimulata prin contactul cu un obiect. Reactia este involuntara si nici nu poate fi oprita de catre pacient.