Sinuciderea

Introducere

În această lucrare îmi propun să dezbat problema sinuciderii, deoarece este un fenomen care a luat o foarte mare amploare în decursul timpului, necunoscându-se cu certitudine cauzele care au determinat existenţa acestor sinucideri. Marea majoritate a populaţiei nu poate întelege acest fenomen, însă îl blamează în totalitate, consideraându-l ceva intolerabil, deoarece este contrastant cu morala crestină, cât şi cu normele omniprezente într-o societate .Nu este un lucru natural şi firesc să îţi pui capăt zilelor,este ceva deviant,persoana respectivă renuntând la atributul de membru al societaţii,lezând întreaga conştiinţă colectivă prin trecerea în nefiintţă a acesteia.

Oricare ar fi cauzele care conduc individul la saturaţie, la dorinţa de a evada dintr-o lume care îi oferă numai neplăceri, nu trebuie avută în vedere aceasta ca fiind singura alternativă;există diverse modalitaţi de rezolvare a dificultăţilor întâlnite pe parcursul vieţii, astfel încât să nu se ajungă la suprimarea voită a vieţii, şi nu in ultimul rând,nu trebuie pierdută speranţa ca vor veni şi momente în care aceste probleme se vor rezolva şi nivelul de trai se va îmbunătăţi. Trebuie încurajat optimismul şi buna-dispoziţie în cazul acestor persoane pentru a se încerca o posibilă eliminare a dorinţei de sinucidere.

Individul începe să se simtă înfrânt de aspecte importante din viaţa sa,simţind că nu mai are nicio scăpare sau salvare,singurul lucru mai apropiat acestuia fiind sinuciderea. Înaintea actului suicidar, în care doreşte o restabilire a echilibrului avut înainte,însă, în acel moment, trece printr-o etapă în care este respins de cei din jur,iar prin acesta îşi demonstrează sie însuşi, încă o dată, că nu există cale de remediere a problemei.

Evenimentele din cursul vieţii sunt multiple şi contradictorii şi pot servi drept pretexte pentru sinucidere, însa cu oricât de multa intensitate este trăită o decepţie de către individ,nu trebuie să recurgă la sinucidere. În timp ce există oameni care rezistă în faţa unor experienţe înspăimântătoare, alţii se sinucid din cauza unor mici nemulţumi şi frustrări care pentru ei capătă semnificaţii existenţiale.

Prin interviurile avute cu persoanele care au avut tentative de sinucidere, am ajuns la concluzia că există într-adevăr situaţii în care influenţa anumitor factori precum ar fi ,o tulburare mintală, sau o boală incurabilă, poate contribui la alegerea individului de a se sinucide, din cauza imposibilitaţii de a se integra în societate sau de a relaţiona cu semenii săi pentru că are o dizabilitate care nu se poate vindeca uşor, având dificultăţi în a privi cu optimism viitorul sau de a lua în calcul ideea conform careia acesta va ajunge într-o bună zi să aibă o viată normală.

1. CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA FENOMENULUI SUICIDAR

A. Definiţii ale sinuciderii

“Problema sinuciderii este cunoscută din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre şi are un impact puternic în cadrul diferitelor culturi, nu numai prin dramatismul autodistrugerii, ci şi prin profunda răsturnare a instinctului de conservare şi a prescripţiilor sacramentale” (Adrian Majuru, 2006, p.7).

Este o temă foarte dezbătută de antropologie, psihologie, psihiatrie, sociologie, medicină şi ştiinţele juridice, reprezentând un interes pentru orice intelectual al zilelor noastre.

Problema abordată, respectiv sinuciderea, este una foarte complexă şi controversată de marile ştiinţe ale vremii.

Sinuciderea face parte, alături de alte fenomene, din clasa actelor considerate deviante în societate. Societatea le transmite indivizilor ce o alcătuiesc un model normativ pe care aceştia trebuie să-l îmbrace pentru a acţiona în conformitate cu ceilalţi membri care compun grupul social, cultura pe care trebuie să o deprindă şi rolurile sociale pe care trebuie să le realizeze. Totalitatea actelor ce compun neconformarea cu aceste reguli sunt catalogate drept deviante, aici incluzând comportamente rebele, precum proasta vestimentaţie sau dezordine în modul de a se purta, până la delicvenţă, care violează legea.

Din cadrul acestor acte deviante face parte şi sinuciderea, reprezentând ”abaterea de la normele acreditate în cadrul unui sistem social, mergând până la conflict cu valorile culturale”.

Ca şi exemple de definiţii ale fenomenului, putem lua în considerare opinia lui Durkheim faţă de sinucidere:

“Orice moarte care rezultă în mod direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ înfăptuit de victimă însăşi, aceasta ştiind că va produce acel rezultat” sau “moartea mediată de un act negativ care stăpâneşte victima şi căruia îi prevede rezultatul.”

Aceste forme de renunţare la propria viaţă sunt în deplină cunoştinţă de cauză, aceste persoane ştiind perfect care va fi rezultatul în urma comiterii acestui fapt.

În aceasta constă diferenţa dintre moartea prin suicid şi moartea cauzată de un agent exterior sau inconştienţa.

Aceste acte de violenţă pot fi încadrate în ceea ce numim “autoagresivitate” asupra propriei persoane, motivele enunţate fiind multiple. Prin termenul de suicid mai putem inţelege: ”crimă asupra propriei persoane sau acţiune prin care fiinţa umană îşi provoacă moartea.” (A.Majuru, 2006,p.14)